La 16 iulie 1479, Ștefan cel Mare a încheiat construirea cetății Chilia Nouă. Voievodul Moldovei Ștefan cel Mare a reconstruit Cetatea Chilia pe malul stâng al Dunării (Cetatea Chilia Nouă). „Vă leato 6987 [1479] iunie 22 au început Ștefan-Vodă a zidi cetatea Chiliei și au sfârșit-o într-același an, iulie 16”. La lucrări au participat 8.000 de zidari și 17.000 de ajutoare. Cetatea era înconjurată cu un șanț alimentat direct din apele Dunării care transforma cetatea într-o insulă. În cetate se afla o garnizoană militară în frunte cu doi pârcălabi numiți de către domnitor. Unul din pârcălabi conducea și o mică flotă militară, creată pe timpul lui Ștefan cel Mare.
La 16 iulie 1544 Filip Moldoveanu a tipărit prima carte în limba română – „Catehism românesc” de inspirație protestantă. Cea dintâi tipăritură în limba română, cu alfabet chirilic, îi aparţine lui Filip Moldoveanu şi a fost realizată la Sibiu, în 1544. Este vorba de „Catehismul românesc lutheran”. Din păcate, nu s-a păstrat nici un exemplar. Se știe că această carte cuprindea principalele rugăciuni și învățături care apar și în catehismele de mai târziu: Cele 10 porunci, Simbolul credinței și „Tatăl nostru”. În 1546 Filip Moldoveanu a tipărit un Tetraevangheliar slavon – o reeditare a celui tipărit în 1512 de Macarie. Pe una din pagini apare stema Moldovei. Cartea conține xilogravuri realizate de Filip Moldoveanu. Între 1551-1553 a tipărit Tetraevangheliarul slavo-român, prima carte bilingvă apărută și în română, totodată cea mai veche tipăritură în limba română păstrată până astăzi. Filip Moldoveanu se înscrie în pleiada tipografilor bisericeşti, fiind socotit între cei 10 mari tipografi sibieni. Naţionalitatea română a lui nu este clarificată în totalitate, numele reţinut în arhivele sibiene este Phillipus Maler (Filip pictorul). Importanţa tipăriturilor lui constă în faptul că ele erau cumpărate nu numai de clericii români, ci şi de instituţiile săseşti din Transilvania. Filip Moldoveanu este considerat primul tipograf şi gravor de origine română, având o cultură deosebită, cunoscând şi vorbind 5 limbi. Filip Moldoveanu va lăsa din 1555 postul de scriitor la cetate fiului său Ioachim, funcție îndeplinită de el timp de 18 ani.
La 16 iulie 1934, la Chișinău s-a născut Victor Crăciun, jurnalist, scriitor. A absolvit Facultatea de Istorie-Filologie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași (1956), unde a și lucrat ca bibliotecar în studenție și unde a fost apoi asistent, lector și conferențiar la Catedra de Istoria și teoria literaturii române. S-a mutat la București unde a fost redactor, șef de secție, secretar general de redacție la Redacția culturală din Radiodifuziunea Română, director adjunct de programe la Televiziunea Română, redactor la Teatrul Radiofonic, din nou redactor la Radiodifuziune, director al Editurii pentru Turism. A devenit Doctor în Filologie cu teza O istorie a literaturii române la microfon (1973). A fost inițiatorul evenimentului Podul de flori de peste Prut, care a deschis, pentru o vreme, granița celor două state românești. A fost președintele Ligii Culturale Române. A inițiat și organizat peste 20 de ediții ale Congresului Spiritualității Românești, la care au participat peste 6.000 de reprezentați din 45 de țări ale lumii, a organizat, în 15 țări, structuri proprii, departamente, sucursale sau filiale cu importante activități proprii în scopul păstrării și dezvoltării limbii române, a credinței, obiceiurilor, tradițiilor, istoriei vieții sociale și culturale. Prin cărțile Manuscrise și voci, Confesiuni sonore și Scena undelor, a scos la lumină din arhiva Radiodifuziunii Române, mai ales din fonoteca ei de aur, pagini literare inedite, „unele de o importanță capitală, totdeauna interesante”. În Manuscrise și voci a editat opiniile multor scriitori și oameni de cultură despre menirea cultural-educativă a radioului, despre rolul lui civilizator. A decedat la 30 august 2018.
La 16 iulie 1943 a murit Eugen Lovinescu, critic şi istoric literar, teoretician al literaturii şi sociolog al culturii, memorialist, dramaturg, romancier şi nuvelist român, cel mai de seamă critic după Titu Maiorescu. Eugen Lovinescu (1881-1943) este autorul teoriei Sincronismului și al Mutației valorilor estetice. În ciuda valorii sale incontestabile, a faptului că și-a susținut doctoratul la Paris cu Emile Faguet, a ocupat doar o catedră de profesor de latină la liceul „Matei Basarab” din București, fost profesor al Colegiului Național „Mihai Viteazul” din București.
La 16 iulie 1948, în satul Sculeni, raionul Ungheni, R. Moldova, s-a născut Andrei Eșanu, istoric, scriitor, profesor cercetător, membru titular (din 2007) al Academiei de Științe a Moldovei, membru de onoare (din 2011) al Academiei Române. A făcut studii la Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Chișinău. A lucrat aproape un an ca profesor de istorie, după care a fost angajat, în 1972, la Institutul de Istorie al Academiei de Științe a Moldovei. A fost membru al PCUS. A efectuat cercetări în domenii ca istoria politică și relațiile internaționale, istoria militară a Țării Moldovei (sec. XIV–XIX); a analizat probleme de istorie și civilizație urbană medievală și modernă; probleme de istorie și cultură ecleziastică și spiritualitate; a scris studii despre mari personalități și centre de cultură ale Moldovei. Din scrierile sale: Dimitrie Cantemir. „Descrierea Moldovei”. Manuscrise și ediții, Istoria învățământului și a gândirii pedagogice în Moldova, Din vremuri copleșite de greutăți. Schițe din istoria culturii medievale din Moldova, Vlaicu Pârcălab – unchiul lui Ștefan cel Mare, Epoca lui Ștefan cel Mare. Oameni, destine și fapte, Bogdan al II-lea și Maria-Oltea – părinții lui Ștefan cel Mare, Mănăstirea Voroneț. Istorie. Cultură. Spiritualitate etc.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com