În parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, în fața unei numeroase asistențe, după ce s-a citit noua Constituție, un grup de tineri, avându-l în frunte pe Anton Pann, a intonat pentru prima oară imnul Revoluției pașoptiste Deșteaptă-te, române! La originea Imnului Național al României se află poemul patriotic Un răsunet de Andrei Mureșanu, publicat în numărul iunie-iulie 1848 al suplimentului Foaie pentru minte, inima și literatură, pe o melodie culeasă de Anton Pann. Acesta este creditat ca autor al muzicii imnului, dar melodia pe care Andrei Mureșanu a pus versurile sale avea o largă circulație în epocă și nu i se cunoaște cu certitudine autorul. O versiune spune că însuși Andrei Mureșanu este autorul melodiei, iar alta susține că de fapt era o melodie cântată pe un text religios, ce purta numele Din sânul maicii mele.
29 iulie 1945, la București s-a născut Mircea Lucescu, fost fotbalist și antrenor. Ca jucător, a activat în principal la echipa Dinamo București (1964–1977), cu care a câștigat 7 titluri în campionatul român. Ca antrenor a condus, printre altele, echipele Corvinul Hunedoara, Dinamo București, Brescia Calcio, AC Reggina, Rapid București (campion în Divizia A în 1998), Internazionale Milano, Galatasaray SK (Supercupa Europei 2001, Campionatul Turciei 2002), Beșiktaș Istanbul (Campionatul Turciei 2003), Șahtior Donețk (Cupa UEFA 2009), Zenit Sankt Petersburg și din 2020, Dinamo Kiev (Campionatul Ucrainei 2021). A antrenat echipa națională a României (1981–1986), pe care a condus-o spre prima participare din istorie la Campionatul European (1984) și a fost selecționer al reprezentativei Turciei (2017 –2019). În prezent antrenează din nou echipa naţională a României.
În ziua de 29 iulie a anului 1958 a fost executat Vasile Motrescu, luptător anticomunist din Munţii Bucovinei. Vasile Motrescu s-a născut la 11 octombrie 1920 în comuna Vicovu de Jos, judeţul Suceava, într-o familie de ţărani simpli. Din anul 1944 a intrat în componenţa primelor grupuri de partizani antisovietici aflate sub protecţia Comandamentului româno-german din Câmpulung Moldovenesc şi instruite în şcoala din comuna Sadova. Despre lupta sa împotriva ocupaţiei sovietice au scris Theodor Bărbulescu şi Liviu Ţăranu în volumul „Mişcarea armată de rezistenţă anticomunistă din România. 1944-1962“. La 30 ianuarie 1956, Vasile Motrescu a fost condamnat la moarte prin împuşcare pentru „crima de acte de teroare” – fiind considerat de Securitate drept şef al grupării Vatamaniuc. În perioada cât a fost fugar (1944-1958) s-au pronunţat trei sentinţe de condamnare a sa: pentru tâlhărie, agitaţie publică şi port ilegal de armament. Fiind trădat, la mijlocul lunii ianuarie 1958 a fost arestat de către organele Securităţii. Motrescu a fost dus la Penitenciarul Botoşani, dar nu a mai fost judecat, fiind considerată valabilă sentinţa din 1956 prin care era condamnat la moarte. I s-a respins recursul şi cererea de graţiere. A fost executat la Botoşani, la 29 iulie 1958, ora 21,30.
La 29 iulie 1993 a decedat Nicolae Costenco, poet şi prozator moldovean. S-a născut la 21 decembrie 1913, în oraşul Chişinău, în familia lui Feodor Costenco-Radzeiovschi şi a Mariei Leahu. Studiile primare le face la Liceul „B.P. Hasdeu» (1928-1932), iar cele superioare – la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (1932-1936), unde frecventează şi cursurile Facultăţii de Drept. În timpul studenţiei a fost corespondentul publicaţiilor „Ziarul» şi „Lumina».
Între 1934 şi 1937 a fost corespondent şi redactor tehnic la revista „Viaţa Basarabiei», iar din 1937 – redactor al acestei publicaţii. Din 1938 Nicolae Costenco a fost consilierul secretarului general al Universităţii Populare din Chişinău. La constituirea, în 1940, a Societăţii Scriitorilor din Basarabia, Nicolae Costenco devine secretar general, iar Pan Halippa — preşedinte al asociaţiei. Debutează în 1932, prima carte datând din 1937. În volumele „Poezii” (1937), „Ore” (1939), „Elegii păgâne” (1940), „Cleopatra” (1940) are versuri ce oscilează între dorinţa de mai bine şi tristeţea dezolantă cauzată de minciuna vieţii.
În iunie 1940 rămâne la Chişinău. La 25 iunie 1941 a fost arestat de către NKVD, iar la 15 aprilie 1942 troika din cadrul NKVD l-a condamnat la 7 ani de GULAG. A executat pedeapsa în regiunea Irkutsk. După eliberare este obligat să rămână în oraşul Dudinka, regiunea Krasnoiarsk, unde a lucrat la construcţia uzinei metalurgice din Norilsk. A fost reabilitat la 9 august 1956, revenind în Moldova în toamna aceluiaşi an. În lipsă de casă, a locuit un timp în satul Mereni. Împreună cu soţia Maria au educat şase copii. În anul 2000 un bust al maestrului a fost instalat în scuarul de lângă casa în care a locuit. Opera sa cuprinde poezii, nuvele, romane, piese de teatru, cronici, traduceri, publicistică.
La 29 iulie 1999 a decedat cântărețul de operă ucrainean cu renume mondial, Anatoli Soloveanenko. Pentru perfecționarea măiestriei interpretative Anatoli Soloveanenko (1932-1999) a fost trimis la vestitul Teatru „La Scala” din Milano. În 1965 a fost primit ca solist la Teatrul de Operă și Balet din Kiev. A absolvit Conservatorul „P. Ceaikovski” din Kiev. Anatoli Soloveanenko a evoluat pe cele mai prestigioase scene din lume.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com