La 1 august 1714 Dimitrie Cantemir a devenit primul român, membru al unui înalt for ştiinţific internaţional (Academia din Berlin). Dimitrie Cantemir (1673-1723) a fost domnul Moldovei în două rânduri (martie-aprilie 1693 și 1710 – 1711) și un mare cărturar al umanismului românesc. Printre ocupațiile sale diverse s-au numărat cele de enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor. A fost membru al Academiei de Științe din Berlin. George Călinescu îl descria drept „un erudit de faimă europeană, voievod moldovean, academician berlinez, prinț moscovit, un Lorenzo de Medici al nostru”.
La 1 august 1867 a avut loc prima ședință a Societății Literare Române. Sosirea la București, la 31 iulie, a celor mai importante personalități, membri ai Societății, venite din toate regiunile cu ocazia deschiderii lucrărilor primei ședințe, a fost un adevărat eveniment. Li s-a pregătit o primire fastuoasă la Șosea, sub „un umbrar decorat cu scudele și drapelele provinciilor române“. La 1 august 1867 s-a desfășurat ședința inaugurală. Pe străzile pe unde s-au deplasat membrii Societății, elevi din școlile bucureșteni intonau cântece, Hora Unirii și alte „imnuri naționale“. Ședința inaugurală s-a desfășurat în prezența miniștrilor și a numeroși spectatori. S-a vernisat un bust al lui Evanghelie Zappa, primul mare donator al Societății Literare Române, și s-a cântat Mult e dulce și frumoasă limba ce vorbim. Cuvintele lui Timotei Cipariu – „Am început a ne libera patria, am început a ne libera limba; am început, domnilor, abia am început, dar nu am terminat; rămâne să continuăm și să terminăm“ – au fost salutate cu aplauze furtunoase. Inaugurarea s-a desfășurat în casele lui Constantin Ghica „de lângă intrarea Cișmigiului“. A fost decisă adoptarea numelui de Societatea Academică Română. Membrilor fondatori inițiali li s-au mai adăugat Iosif Hodoșiu (reprezentând Maramureșul), Ștefan Gonata și Alexandru Roman. În total, numărul membrilor fondatori a ajuns la 25. Primul președinte al Societății Academice Române a fost Ion Heliade Rădulescu (până la 1 august 1870). Instituția nou fondată a fost pentru început o societate națională enciclopedică. Ea a devenit reprezentativă pentru spiritualitatea română, reunind oameni de cultură din țară și apoi din întreaga lume.
La 1 august 1883 s-a născut Pantelimon Halippa. Pantelimon (sau Pan) Halippa (1883-1979) a fost un publicist și om politic român basarabean, unul dintre cei mai importanți militanți pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia și pentru unirea acestei provincii cu România. A fost președintele Sfatului Țării care a votat unirea în 1918. A ocupat funcții de ministru în diferite guverne. A fost persecutat politic de regimul comunist și închis la Sighet. Membru corespondent al Academiei Române exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.
La 1 august 1943 a încetat din viaţă, la Viena, arhitectul Horia Creangă (nepotul lui Ion Creangă). A proiectat, printre altele, imobilul ARO din Bucureşti, hotelul ARO din Braşov, teatrul Giuleşti din Bucureşti, precum şi clădirile Fabricii de locomotive „Malaxa”. După proiectul lui Horia Creangă la Cernăuţi a fost construit Palatul Naţional al Românilor, situat pe actuala Piaţă Teatrală.
La 1 august 1945, în localitatea Podari, Dolj, s-a născut vestitul cântăreț, compozitor și actor român, Tudor Gheorghe. A avut o copilărie grea, fiindcă tatăl său, cântăreț la biserică, a fost arestat și ținut după gratii ca deținut politic de către regimul comunist. A învățat la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Craiova, apoi a urmat cursurile de actorie la Institutul de Teatru din București, pe care l-a absolvit în 1966. La vârsta de 21 de ani a debutat pe scena Teatrului Național din Craiova. În decursul a două decenii, din 1970 și până în 1990, actorul Tudor Gheorghe a jucat în spectacole cu mare profunzime artistică „Mitică Popescu” de Camil Petrescu, „Filfizonul pedepsit” de John Vanbrigh, „Unchiul Vania” de Anton Cehov, „Piticul din grădina de vară” de Dumitru Radu Popescu.
În anul 1969 Tudor Gheorghe prezintă primul său recital „Menestrel la curțile dorului”, în care include poezii de Lucian Blaga, Tudor Arghezi și Ion Barbu. Apoi a studiat timp de trei ani la Institutul de Folclor din București. În această perioadă a realizat al doilea spectacol „Șapte balade”. Dacă în anul 1971 Eugen Barbu spunea despre Tudor Gheorghe că „de la Maria Tănase nu am avut o personalitate mai puternică în ce privește comorile noastre folclorice ca acest tânăr și neîntrecut actor din Craiova”, în 1988 Marin Sorescu a recunoscut: „De fiecare dată când îl ascult, Tudor Gheorghe îmi confirmă bănuiala că poezia românească – populară și cultă – poate mișca munții”.
După revoluția din 1989 numărul spectacolelor cântărețului și compozitorului Tudor Gheorghe a crescut considerabil. Într-un interviu, realizat mai înainte, el recunoaște: „În toată cariera mea, în acești 40 și ceva de ani, i-am uimit pe spectatorii mei cu varietatea stilurilor pe care le-am abordat în spectacolele mele. Am făcut restituirile folclorice alături de taraf, am trecut și prin muzica interbelică, am făcut și cântece pentru copii, am făcut și muzica închisorilor comuniste, am dedicat spectacole poeților Marin Sorescu, Caragiale, Grigore Vieru, Mircea Micu și acum mă pregătesc de o altă premieră, absolut încântătoare. Spectacolul se va numi „Declarație de dragoste” și va fi cu poezia de dragoste, mai puțin știută, a lui Adrian Păunescu”.
Tudor Gheorghe se declară apolitic și spune, în toate interviurile sale, că nu a făcut și nu va face politică: „Pentru mine, politica promovării culturii naționale este cea mai frumoasă politică”.
Tudor Gheorghe a cântat și pe scena din Cernăuți, în fața unui numeros public de români nord bucovineni, care erau înaripați nu numai de cântecele minunate ale acestui mare interpret și actor, dar și de entuziasmul pe care le insufla valul de renaștere națională de la începutul anilor 90 ai secolului trecut.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com