La 6 august 1657, la Cighirin a murit fondatorul statului căzăcesc Bogdan (Zinovii) Hmelniţki. Bogdan Hmelniţki (1596-1657) s-a născut la Subotiv, lângă Cighirin, într-o familie de mici nobili. O învăţat la Colegiul iezuit din Lviv. Şi-a început serviciul militar în cavaleria tatălui său, sotnicului de Cighirin, Myhailo Hmelniţki. În anul 1620, în componenţa armatei poloneze, a participat la Bătălia de la Ţuţora, lângă Iaşi, împotriva turcilor. Tatăl său a căzut în luptă, iar el a fost luat prizonier de tătari. Peste doi ani Bogdan Hmelniţki a fost răscumpărat. A participat la companiile militare împotriva turcilor şi tătarilor, la răscoalele ţăranilor şi cazacilor din anii 1630, 1632, 1637-1638. La 18 aprilie 1648 Bogdan Hmelniţki a fost ales hatmanul oastei cazacilor zaporojeni. Sub conducerea lui oastea zaporojeană s-a transformat într-o armată naţională disciplinată, obţinând mai multe victorii în războiul de eliberare naţională împotriva șlehtei poloneze. În anul 1651, lângă Beresteciko ea a fost înfrântă din cauza trădării din partea hanului crimeean. Bogdan Hmelniţki a reuşit să creeze noul stat ucrainean şi a scos Ucraina pe arena mondială. A avut relaţii cu domnitorul Moldovei Vasile Lupu, iar fiul său, Timiş, a fost ginerele lui Vasile Lupu. Unii paşi, întreprinşi de Bogdan Hmelniţki, cum ar fi Rada de la Pereslav din 1654, sunt consideraţi ca fiind greşiţi de pe poziţiile actuale.
La 6 august 1866 s-a născut Maria Ciucurescu, actriță, promotoare a școlii realiste românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea. La 15 ani a debutat în teatru la Brăila, alături de Trupa Burienescu în Baba-Hârca. În 1884, la 18 ani, o regăsim pe afișele bucureștene ale reprezentațiilor de la Grădina Racșa, unde a atras atenția prin talentul și frumusețea ei, astfel că Direcțiunea Teatrului National din București a angajat-o ca elevă și a înscris-o la Conservator. Din acest moment rolurile au venit unul după altul – sute de roluri memorabile într-o cariera de 50 de ani pe scena Teatrului Național. A jucat în cele mai variate forme ale comediei, dar mai ales în rolurile comediei de tip clasic (Shakespeare, Moliere, Gogol, Caragiale), remarcându-se prin vioiciunea și naturalețea interpretării. Societară a Teatrului Național București, a fost una din actrițele favorite ale genialului Caragiale, cel care „a fost destul să o vadă de câteva ori, ca Maria Ciucurescu să capete roluri peste roluri și să rămâie una din admirațiile lui Caragiale, din casa căruia nu avea voie să lipsească în anii din urmă, ori de câte ori venea de la Berlin. Mult îi plăcea lui Caragiale să stea de vorbă cu eroina comediilor sale”. A apărut și în filme: Independența României, Manasse, Drumul iertării. A fost căsătorită cu actorul Romald Bulfinski. A decedat la 11 februarie 1939.
La 6 august 1917 a încetat din viață Măriuca Zaharia. Maria Ion Zaharia s-a născut în 1905, la Pădureni, Mărășești, Vrancea. Fetița de doisprezece ani, a căzut eroic în luptele de la Mărășești, în Primul Război Mondial, în timp ce transmitea pozițiile inamicului, dintr-un nuc, într-o livadă din satul Haret, la 5 km de Mărășești. Drept recunoaștere a meritelor sale, a fost îngropată în Mausoleul de la Mărășești, iar în comuna natală a fost ridicat un monument, creat de artista Zoe Băicoianu.
La 6 august 1942 s-a născut Cezar Ivănescu, poet, dramaturg, scriitor și director de editură român. Albanez după mama sa, Xantipa Naum, Cezar Ivănescu a declarat în repetate rânduri că are origini albaneze, afirmând și că „de la albanezi am luat curajul și de la români puterea de a îndura”. În 15-17 aprilie 2008, cu doar o săptămână înaintea morții sale, participă, la Tirana, în prezența a numeroase personalități, la lansarea antologiei „Loję Dashurie” (Jeu d’Amour). Vizita se încheie cu propunerea ca scriitorul Cezar Ivănescu să fie nominalizat drept candidat al Albaniei la Premiul Nobel pentru literatură.
În anul 1968 lui Cezar Ivănescu îi apare volumul de debut „Rod”, eveniment editorial de excepție despre care criticul Nicolae Manolescu scria: „Când în proză se va debuta cu cărți de valoarea Rodului lui Cezar Ivănescu, vom putea vorbi nu de o evoluție, ci de o adevărată revoluție“. Volumul este încununat cu Marele Premiu al Festivalului național de poezie „Mihai Eminescu“, Iași, 1968, ediția întâi. În 1973, Cezar Ivănescu efectuează, timp de trei săptămâni, o primă vizită în Albania trimis de Uniunea Scriitorilor din România. Este însoțit de prozatorul Augustin Buzura. Reîntors în România a tradus și a publicat din creaţia poeților albanezi.
În anul centenarului morții lui Mihai Eminescu are gata pentru tipar un volum cu poeme închinate „Marelui său Maestru în absolut“ (1989), dar cartea este respinsă de diriguitorii editurii „Cartea Românească”. La 10 decembrie 1989, forțează, de aceea, organizarea unui spectacol de muzică și poezie sub genericul „Doina, închinare lui Eminescu“, la Casa de cultură „Mihai Eminescu“ din București. În noaptea de 21 spre 22 decembrie, la Radio „Vocea Americii“ i se recită premonitor Doina despre Fiara cea Apocalipsă și despre marginalizarea poporului român. Cezar Ivănescu a candidat în iunie 2005 la funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor. A decedat în 2008. La 14 iunie 2018 i se conferă post-mortem „Titlul de Excelență în domeniul literar”.
La 6 august 1942 a murit Alfonso Castaldi, compozitor şi dirijor român de origine italiană. Alfonso Castaldi (1874-1942) s-a stabilit în Romania la vârsta de 20 de ani. În 1914 a fondat orchestra Tinerimea simfonică din București. Între 1925 și 1929 a fost inspector al muzicii în Ministerul Artelor. În afară de prelucrări după autori preclasici, a compus două simfonii, schița simfonică „Tarantella”, poemele simfonice „Talatta”; „Marsyas”, muzică de cameră. Are realizări și în domeniul muzicii vocale (coruri, cântece, etc.). Deosebit de importantă a fost activitatea sa pedagogică în domeniul predării armoniei și contrapunctului, fiind profesorul multor compozitori și dirijori români, printre care George Georgescu, Ion Dumitrescu, Alfred Alessandrescu, Gheorghe Dumitrescu. A fost și un talentat de artist plastic, pictând portrete și peisaje. A făcut parte din cercul de artiști plastici de seamă ai vremii sale: Jean Steriadi, Camil Ressu, Fritz Storck, Pul Verona, Stefan Luchian, Iosif Iser, Oscar Han.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com