Este tânăra Iulia Gheorghian din frumosul sat bucovinean Pătrăuții de Jos, de pe Valea Siretului. Deși a absolvit facultatea de biologie, de multă vreme este îndrăgostită de poezie. Este un suflet sensibil și mereu dornic de a face fapte bune. Este o ființă credincioasă și cu multă evlavie în suflet. Iubește florile, viața, satul în care a văzut lumina zilei, Bucovina, este muncitoare și pricepută la toate. Este membră a cercului literar „Lira” ce activează de mai multă vreme pe principii obștești la biblioteca din Pătrăuții de Jos. Îi place autenticul în toate. Nu în zadar scrie de multe ori versuri cu condeiul pe hârtie. Este ceva frumos în asta, în era aceasta a calculatoarelor și tehnologiilor digitale. Iubește portul, obiceiurile, tradițiile neamului nostru.
De mai mulți ani scrie versuri. Multe dintre ele au fost publicate în revista „Făgurel”, în ziarele „Zorile Bucovinei„ și „Gazeta de Herța”, în câteva cărți de ale mele. În deosebi în cartea despre satul de baștină „Pătrăuții de Jos, tu ești baștina mea”, „Începătorii”,, Muguri pe ramul creației”.
Acum propunem atenției cititorilor un grupaj de versuri ale Iuliei, scrise în ultima vreme. Îi urăm succese în continuare, și în ciuda tuturor greutăților acestei vieți, îi dorim ei, și semenilor ei, un viitor fericit și vise frumoase ce se vor realiza neapărat.
Eleonora SCHIPOR
Iulia GHEORGHIAN
Lacrimile
Nici o lacrimă nu cade pe pământ,
Ci de mâini de îngeri ele-s adunate
Și sunt duse către tronul Sfânt,
Ca un dar de preț sunt căutate.
Dumnezeu cu milă le sărută
Și dorințele le împlinește,
Dăruind răsplată mare, multă
Celui ce aproapele iubește.
Plâng călugării și mame plâng,
Plâng îndrăgostiții și poeții,
A lor lacrimi îngerii le strâng
Și se schimbă toate-n sensul vieții.
Dacă inima te doare suflet drag,
Las-să curgă ca din nori șiroaie,
Dumnezeu primește al tău dar
Și-ai să ai o bucurie mare.
De ce?
De ce nu ești aici?
Privirea să ți-o beau…
Atunci când m-ai privit,
Aripile-mi creșteau,
Să zbor spre cerul Sfânt,
Pe Sfântul să implor
Să fi cândva al meu,
Să nu mai fie dor
Și nici o depărtare
Pentru inimi durute,
Ci numai desfătare
Și visuri împlinite.
***
Copil cu mâinile de aur
Ce bine că exiști pe lume,
Te-aș îmbrăca numai în lauri
Pentru-ale tale fapte bune.
Ți-aș împleti cununi de crini,
De trandafiri și lăcrimioare
Ca să răzbați printre străini,
Să strălucești ca blândul soare.
Să fii iubit de toată lumea
Să ai succes în tot ce faci
Și să trăiești cu drag minunea
De-a fi în cer cu toți cei dragi.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com