În ziua de 19 august a anului 14 e.n. a murit Augustus, primul împărat roman. Augustus Octavian Caesar (63 î.e.n.-14 e.n.), cunoscut anterior drept Octavian, a păstrat înfățișarea Republicii Romane, a condus ca un dictator pentru mai mult de 40 de ani. A încheiat un secol de războaie civile și a adus o eră de pace, prosperitate și măreție imperială. Este cunoscut de istorici cu titlul de Augustus, pe care l-a luat în 27 î.e.n.
La 19 august 1881 s-a născut cel mai important muzician român, George Enescu. Compozitorul, violonistul, pedagogul, pianistul și dirijorul, George Enescu, a văzut lumina zilei în localitatea Liveni-Vârnav, județul Botoșani.
Copilul George Enescu a fost înzestrat de către Dumnezeu cu abilități remarcabile: avea un auz muzical uimitor, o memorie uluitoare (era suficient să audă o singură dată o melodie, pentru a o putea reproduce cu ușurință și, la maturitate, putea dirija întreaga operă a compozitorului Richard Wagner și cânta pe dinafară nu mai puțin de 62 de volume de Bach), deținea o excelentă memorie vizuală. Mai mult, Enescu știa să citească, să scrie și să socotească încă de la vârsta de 4 ani, cunoștea notele muzicale la 5 ani. George Enescu, copilul-minune, știa la acea vârsta că vrea să devină compozitor.
Între anii 1888-1894 el a studiat la Conservatorul din Viena. Se încadrează rapid în viața muzicală a Vienei, concertele sale în care interpretează compoziții de Johannes Brahms, Pablo de Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix Mendelssohn-Bartholdy, entuziasmând presa și publicul, deși avea doar 12 ani.
După absolvirea Conservatorului din Viena cu medalia de argint, George Enescu își continuă studiile la Conservatorul din Paris (1895-1899). În ziua de 6 februarie 1898 își face debutul în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică „Poema Română”. Tot atunci, în același an, începe să dea lecții de vioară la București.
Din primii ani ai secolului XX datează compozițiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două Rapsodii Române (1901-1902), Suita nr. 1 pentru orchestră (1903), prima sa Simfonie (1905), Șapte cântece pe versuri de Clément Marot (1908). Activitatea sa muzicală alternează între București și Paris, întreprinde turnee în mai multe țări europene.
După Primul Război Mondial își continuă activitatea împărțită între România și Franța. Face mai multe călătorii în Statele Unite ale Americii, unde a dirijat orchestrele din Philadelphia (1923) și New York (1938). În anii 1921-1931 lucrează la opera „Oedip”, monumentală creație dramatică și muzicală, care abia în ultimii ani a început să se impună pe scenele teatrelor de operă din lume. Cariera internațională a operei a fost însă întreruptă de declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, când, în 1940, Parisul a fost ocupat de armata germană. Opera și-a păstrat însă popularitatea în România, fiind de mai multe ori montată în timpul Festivalului internațional „George Enescu” din București, premiera românească datând din 1958, când în rolul titular a evoluat David Ohanesian. O spectaculoasă punere în scenă s-a făcut în regia lui Andrei Șerban (1995), care a provocat numeroase controverse. În ultimele decenii se observă un puternic reviriment al operei, prin montări în mai multe țări ale lumii, printre care Italia, Germania, Austria, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Portugalia.
Genialul compozitor român s-a stins din viață la 4 mai 1955. Despre viața și activitatea sa George Enescu a declarat cu înflăcărare: „Nu mi-am servit țara decât cu armele mele: condeiul, vioara și bagheta”.
La 19 august 1891 a încetat din viaţă pictorul Theodor Aman, fondator al şcolilor de arte frumoase din Bucureşti şi Iaşi (1864), membru al Academiei Române. Theodor Aman reprezintă pentru istoria plasticii românești primul artist modern în adevăratul sens al cuvântului, influențând și grăbind, în același timp, prin activitatea sa în Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti, deschiderea spre modernitate și dezvoltarea instituțională artistică până la izbucnirea Războiului Ruso-Turc din 1877. Atât Theodor Aman cât și Gheorghe Tattarescu au fost întemeietorii Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti (1864). Aman a fost pentru societatea conservatoare locală, care abia se desprinsese de obiceiurile fanariote de purtare a ișlicului și giubelei, o adevărată revoluție. Fără să-și renege averea, titlul și originile sale boierești, Theodor Aman a reușit pe tot parcursul vieții sale să se comporte ca un senior al artelor.
La 19 august 1935, în localitatea Păușa, Bihor, s-a născut Dumitru Radu Popescu, scriitor, prozator, dramaturg, scenarist de film, membru titular (din 2006) al Academiei Române. A urmat Institutul de Medicină și Farmacie din Cluj, abandonat în anul al III-lea de studiu, și Facultatea de Filosofie a Universității „Victor Babeș” din Cluj. A fost redactor la revista Steaua, redactor-șef al revistelor Tribuna și Contemporanul, președinte al Uniunii Scriitorilor din RSR, director general al Editurii Academiei Române, membru supleant în CC al PCR, deputat în Marea Adunare Națională. A fost unul dintre dramaturgii contemporani români extrem de apreciați. Capodoperele sale dramaturgice sunt Acești îngeri triști, Pasărea Shakespeare, Piticul din grădina de vară, dar a scris și scenarii de film: Un surâs în plină vară, Duios Anastasia trecea, Rochia albă de dantelă și romane: Vara oltenilor, Cei doi din dreptul Țebei, Orașul îngerilor, Întoarcerea tatălui risipitor. A decedat la 2 ianuarie 2023, la București.
La 19 august 1942, în satul Dângeni, raionul Ocniţa, Republica Moldova, s-a născut Andrei Hropotinschi, critic literar, prozator, om de ştiinţă, folclorist, traducător. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău în anul 1965. A avut o carieră fructuoasă, activând în diverse domenii: la Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova, la Institutul de limbă şi literatură pe parcursul anilor 1965-1976, unde în anul 1973 îşi susţine doctoratul în filologie la tema „Folclorismul nuveliştilor moldoveni”; 1977-1986 la editurile „Cartea Moldovenească”, „Lumina”, „Literatura artistică” în calitate de redactor redactor-şef; 1987-1988 la Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova; 1988-1989 la Studioul „Moldova-film”; 1989-1990 la Teatrul Naţional „M. Eminescu”; 1991-1993 la Institutul de Etnografie şi Folclor al Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova; 1993-1994 în calitate de consilier în Parlamentul Republicii Moldova; 1994-1997 – redactor-şef la „Moldova Suverană”; 1999-2010 docent, doctor în ştiinţe, şef de catedră la Universitatea Nistreană „T. Şevcenco” de la Tiraspol.
Activitatea de critic literar şi-o începe în anul 1966, publică articole de critică literară, recenzii, schiţe. Este autorul câtorva cărţi de critică literară a scriitorilor contemporani „Evoluţia prozei contemporane” — 1978, „Reflecţii critice” — 1986, „Revelaţia slovei artistice” — 1979, în care sunt dezvăluite multe aspecte ale creaţiei prozatorilor, poeţilor şi dramaturgilor moldoveni, precum şi al studiului monografic „Treptele creaţiei — trepte ale măiestriei” (1981), consacrat activităţii literare a lui Vladimir Beșleagă. O atenţie deosebită a acordat legăturilor dintre literatură şi folclor, în mod special culegerii folclorului. În anul 1988 a văzut lumina tiparului cartea „Problema vieţii şi a creaţiei” — o analiză a operei lui Ion Druță. A participat la pregătirea unor serii de culegeri de folclor şi ediţii ale scriitorilor clasici. A decedat la 1 august 2011.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com