La 9 septembrie 1861 s-a născut actriţa Agatha Bârsescu, prima actriţă româncă prezentă pe scenele teatrelor din Viena, apoi şi din America. Agatha Bârsescu (1861-1939) a avut roluri în piesele „Medeea”, „Antigona” de Sofocle, „Maria Stuart” de Schiller.
La 9 septembrie 1896 a încetat din viaţă Matei Millo, actor şi cântăreţ, autor de texte dramatice, unul dintre pionierii teatrului românesc. Matei Millo (1814-1896) a jucat rolul principal în piesa „Baba Hârca”, piesă reprezentată pentru prima dată la Iaşi, la 27 ianuarie 1849.
La 9 septembrie (27 august – stil nou) 1917 a încetat din viață Ion Grămadă, scriitor, istoric și publicist bucovinean, erou al Primului Război Mondial, căzut în lupta de la Cireșoaia. Sublocotenentul Ion Grămadă, supranumit „eroul Bucovinei”, era un fiu de țăran, căruia i-a plăcut cartea și a devenit licențiat în istorie și geografie la Universitatea din Cernăuți. Discipol al lui Nicolae Iorga, care îl recomandă pentru un stagiu la Viena, unde se apropie de „România Jună”, vestita societate a românilor din capitala Imperiului (sub auspiciile căreia Eminescu publica „Luceafărul”), scriind o interesantă monografie despre această societate; tot aici își redescoperă pasiunea pentru Eminescu, subiectul său de doctorat („Contribuții la studiul vieții și operei sale”, susținută la Heidelberg, în 1914). Trece în Regat în august 1914, unde va fi profesor de germană, iar în momentul intrării României în război se înrolează voluntar. După ce absolvă o școală de ofițeri la Botoșani în iarna lui 1916, va intra în campaniile lui 1917. Prietenii își amintesc momentul în care talentatul istoric și prozator a căzut: „În acea zi fatală de 27 august, cu arșiță de soare, cu năduf de lupte și cu fum de obuze, pe o colină însângerată a Cireșoaiei, înaintând la un contraatac îndrăzneț, a fost străfulgerat de gloanțele cotropitorului în abdomen și a murit, strigând sergentului Donose de lângă el: „Sergent Donose, preia comanda plutonului, și du-l înainte, tot înainte!”.
La 9 septembrie 1936, în satul Sadâc din raionul Cahul, s-a născut Nicolae Sulac, vestit cântăreţ de muzică populară din Republica Moldova. O altă legendă a culturii basarabene, regizorul de cinema, Emil Loteanu, spunea despre acest cântăreţ următoarele: „Nicolae Sulac nu ştia cine este Nicolae Sulac, el aparţinea unui timp, unei epoci, unui popor…”. El a trăit pe acest pământ numai 67 de ani, lăsând poporului căruia a aparţinut neuitatele cântece „Ce frumos mai cântă cucul”, „Tinerețe-tinerețe”, „Foaie verde maghiran”, „Când tata va veni”, „Floarea lui Sulac”, doinele „Miorița” și „Doina de jale”, „În pădurea de la Prut” și altele.
Nicolae Sulac şi-a început activitatea artistică în 1959, în cadrul Capelei corale „Doina”. În anul 1965 el devine solist al Ansamblului „Fluieraş”, ansamblu care a lansat mulţi interpreţi de muzică populară. În anii 70 şi începutul anilor 80 concertează în calitate de solist al Ansamblului „Lăutarii”. Acompaniat de aceşti neîntrecuţi lăutari, Nicolae Sulac a cântat la Cernăuţi, a susţinut un concert şi la Voloca, vatră a cântecului popular românesc.
În decursul activităţii sale artistice Nicolae Sulac s-a învrednicit de cele mai prestigioase premii, distincţii şi titluri ale Republicii Moldova. A fost singurul artist de muzică populară din Moldova, inclus în „Marea enciclopedie sovietică”.
În 2002, cu un an înainte de moarte, Nicolae Sulac a creat un fond de susţinere a muzicii populare. Legendarul artist a interpretat piese exclusiv în limba română, fiind aplaudat de fiecare dată de către toată sala, chiar şi de cei ce nu cunoşteau limba română. Spre sfârşitul vieţii Nicolae Sulac a dorit să se stabilească cu traiul la Iaşi, oraş care îi plăcea mult şi unde obişnuia să se întâlnească cu prietenii.
A decedat la Chişinău, în ziua de 8 aprilie 2003 şi a fost înmormântat în cimitirul de pe strada Armeană din capitala Republicii Moldova. La 9 octombrie 2004 a fost inaugurat bustul interpretului. În 2007 a apărut albumul „La o margine de drum” cu cântecele neuitatului Nicolae Sulac. Interpretă de muzică populară este şi fiica regretatului artist, Doina Sulac.
La 9 septembrie 1949, în satul Suruceni, municipiul Chișinău, s-a născut Ion Suruceanu, interpret de muzică ușoară din Republica Moldova. În 1964 este admis la Colegiul de Cultură Fizică si Sport, pe care îl abandonează în favoarea Colegiului de Muzică „Ştefan Neaga”, unde studiază pianul şi fagotul. Într-un interviu, maestrul Ion Suruceanu a mărturisit: „Am avut o întâmplare care mi-a hotărât soarta. După ce am plecat de la Suruceni, am început să învăț la Colegiul de Cultură Fizică și Sport, am vrut să fiu sportiv de performanță. După aceea, m-am transferat la Școala de Muzică. Eram prin 1967, la sfârșitul anului trei, și cântam într-o trupă. S-a întâmplat ca la o petrecere de Revelion la care cântam și noi să fie cineva de la Formația „Noroc”, condusă de Mihai Dolgan. Băiatul acela mi-a spus că au nevoie de un solist, iar peste câteva zile m-am întâlnit cu Mihai Dolgan și i-am cântat câteva melodii. La un moment dat, m-a întrebat: „Măi băiatule, vrei să cânți în Formația „Noroc”?” Eu am înlemnit, pierdusem darul de a vorbi. Nu dormisem toată noaptea. La Școala de Muzică eram fagotist, deci locul meu era în Orchestra Simfonică. A doua zi, am mers la Filarmonica Națională și am fost acceptat. Nu aveam decât vreo 18 ani”.
La începuturile sale în muzică, Ion Suruceanu era un fel de „Dan Spătaru de la Chișinău”. „Majoritatea melodiilor pe care le-am interpretat de-a lungul timpului sunt din repertoriul lui Dan Spătaru. Aveam rude în toate colțurile României și îmi aduceau toate CD-urile lui”, a divulgat artistul. Apoi, Mihai Dolgan i-a zis să-l lase pe Dan Spătaru și să-l facă pe Ion Suruceanu.
În 1986, artistul devine solist al Filarmonicii de la Chișinău, al orchestrei de muzică simfonică şi de estrada a Radioteleviziunii din Chișinău. Pe parcursul carierei sașe a lansat albume de un succes răsunător, a înregistrat sute de piese devenite șlagăre, ca „Ce seară minunată!”, „Luna, luna”, „Roze, roze”, „Iubiți învățători”, a cutreierat nenumărate scene ale lumii. Pentru melodiile sale a făcut echipă cu o serie de compozitori, însă, compozitorul de referință, precum și omul care i-a marcat viața, rămâne a fi Ian Raiburg, care i-a încredințat primul cântec al său. I s-au conferit titlurile: „Artist Emerit” (1985), „Artist al poporului” (1990), „Meritul Civic” (1993). În 2004, Ion Suruceanu este decorat cu „Ordinul Republicii”. Ion Suruceanu a întreprins des turnee în Ucraina, inclusiv la Cernăuți.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com