La 19 septembrie 1886 s-a născut poetul şi scriitorul creştin, Vasile Militaru, moralist şi patriot, unul din marii fabulişti români din secolul al XX-lea şi unul dintre cei mai populari poeţi ai perioadei interbelice. A publicat și sub pseudonimul Radu Barda. Lucrarea sa cea mai importantă, scrisă după „Psaltirea în versuri”, care l-a preocupat întreaga viaţă, a fost „Divina zidire” (Biblia versificată şi ilustrată). Scrierile sale au fost complet interzise după 1944. După instaurarea comunismului, poetul reușește să scape ani de-a rândul de valurile succesive de arestări, până în momentul în care i s-a cerut să-și folosească talentul literar în slujba comunismului. Refuzul său a fost categoric: „În poeziile mele niciodată nu va rima poporul cu tractorul”. Ca urmare a acestui refuz, a operei sale religioase şi a trecutului său legionar, a fost arestat la 8 ianuarie 1959 şi aruncat în închisoare la Pitești, unde a fost torturat crunt, în ciuda faptului că la data arestării avea 74 de ani. Securitatea a ars toate manuscrisele găsite la domiciliul poetului. De la închisoarea din Pitești a fost transferat la închisoarea din Craiova, unde a fost judecat și procesul său. În sentința dată la 20 iunie 1959, Tribunalul Militar din Craiova l-a condamnat la 20 de ani de temniță grea pentru „crimă de uneltire contra orânduirii sociale”, la 12 ani de închisoare corecțională pentru delictul de deținere de publicații interzise, şi la 10 ani de degradare civilă şi confiscarea totală a averii plus obligația de a plăti 1000 lei cheltuieli de judecată. După efectuarea pedepsei la care fusese condamnat, ar fi urmat să iasă din închisoare la vârsta de 106 ani. A murit ca un „martir al poeziei şi al credinţei în Dumnezeu” în 1959, în închisoarea Ocnele Mari/Vâlcea.
19 septembrie 1909 a decedat Nicolae Hurmuzachi, om politic român, membru de onoare al Academiei Române (n.19 martie 1826). Întru-n document din martie 1885, Nicolae este menționat moșier ale domeniilor Perzulivca, Dimca și Volcineț în Bucovina. La 23 aprilie 1873, s-a constituit „Banca de Credit a Bucovinei” la Cernăuți. Printre acționarii principali se afla Nicolae împreună cu fratele său Eudoxiu, precum și Gheorghe cavaler de Flondor și Victor baron de Stârcea. Nicolae și fratele său Gheorghe Hurmuzachi au primit titlul de baroni austrieci pe 20 iulie 1881. Prim-ministrul Austro-Ungariei, în calitate de șef al Ministerului de Interne, a acordat, la 15 octombrie 1883, în înțelegere cu ministerele de resort, printre alții, lui Alexandru baron Wassilko de Serecki, Victor și fratelui său Eugen baroni de Stârcea, Nicolae Baron de Hurmuzaki, dr. Nicolae cavaler de Grigorcea, dr. Ioan cavaler de Zotta precum direcțiunii fondurilor de religie ortodoxă bucovinene, permiterea înființării unei societăți pe acțiuni (S. A.) sub numele de „Asociația de Petrol Bucovina» cu sediul în Cernăuți și a aprobat statutele acesteia.
19 septembrie 1927 s-a născut la Chisinau, Angela Moldovan, cunoscută cântăreață de muzică populară românească. Angela Moldovan ( 1927-2013) a fost căsătorită cu actorul Victor Moldovan, apoi cu textierul, scenaristul Mircea Block, autorul versurilor a mai multor binecunoscute cântece precum „Mi-am făcut bundiță nouă”, „Fata neichii”, „Sârba de la Deleni”, „Ia mai zi-i măi fluieraș”, „Merge satul la cules”, „Dorul mă cată pe-acasă”.
1948 –
La 19 septembrie 1948, la Chișinău, RSSM, s-a născut Mihai Timofti, regizor, actor, profesor universitar și muzician moldovean. În 1965 s-a înscris la Teatrul popular Contemporanul, unde a debutat pe scenă în rolul principal al musicalului Visuri și necazuri, a cărui muzică îi aparține. În 1971 a absolvit Conservatorul de Stat „Gavriil Musicescu”, Facultatea Regie-Dramă și a devenit regizor și actor la Studioul Moldova-Film, unde a montat circa 40 filme documentare și muzicale de scurt metraj, a jucat în filmul Lăutarii, de asemenea a luat parte la dublarea filmelor artistice. A fost regizor la Teatrul de comedie muzicală Orenburg, Teatrul muzical din Saransk (Mordovia), Teatrul muzical din Tomsk, Teatrul Național de Operă și Balet Chișinău etc. Cântă la diferite instrumente, pian, clarinet, flaut, flaut-piccolo, trompetă, saxofon. A fost în numeroase turnee în România, Rusia, Spania, Portugalia, Marea Britanie, Irlanda, Germania, Elveția. Deține titlul onorific de Maestru în Artă și două medalii de aur. A decedat la 10 noiembrie 2023, la Chișinău, Republica Moldova.
La 19 septembrie 1990 a încetat din viață Ioana Radu, cântăreață de muzică populară și romanțe; a doua femeie motociclist din România. Ioana Radu a fost interpretă de romanțe și muzică populară, considerată regina romanțelor românești. Tatăl său, Constantin Braia a fost proprietarul unei taverne, La ieftenirea traiului, din Craiova unde veneau să cânte diverși lăutari, și de la Ion al lui Țache, Gheorghe al lui Gâgă a învățat și cules primele cântece populare și lăutărești. Părinții nu au crezut în viitorul ei în muzică, din cauza timbrului „scârțâit” al vocii, mai ales că sora sa mai mare, Mia Braia dădea dovadă de un real talent și voce mai frumoasă și peste ani a devenit o cunoscută interpretă de muzică ușoară. Încurajată de profesoara de Muzică din liceu, Jana și-a dorit la rândul ei o carieră în muzică. Visul ei s-a conturat atunci când a participat la un concurs de muzică populară al Societății de Radiodifuziune, în ianuarie 1936, unde s-a înscris, cu ajutorul cântărețului Petre Alexandru (soțul Miei Braia). Concursul, la care erau înscriși 800 de candidați, a durat trei luni. A interpretat, de la prima încercare melodia De cine dorul se leagă impresionând comisia, condusă de dirijorul Theodor Rogalski și compusă din Valentina Crețoiu și Aurel Alexandrescu (prim soliști ai Operei), Alfred Pagoni și compozitorii Grigoraș Dinicu, Alfred Alessandrescu și Ion Filionescu. S-a prezentat cu cântecele În pădure la Stroești, Dorule și-o boală grea. Au fost admise doar Eugenia Braia și Eugenia Nedelea (Rodica Bujor). Ion Filionescu, pianistul lui George Enescu, i-a ales pseudonimul artistic: Ioana Radu, pentru a nu fi confundată cu sora sa. A debutat la radio în 1939, într-un program de muzică ușoară cu Petre Alexandru și Mia Braia, acompaniată de Ansamblul Serenada condus de Sandu Marian. De atunci, a impresionat cu fiecare romanță cântată. A avut o pasiune pentru mașini, viteză și motociclete, rar întâlnită în rândul femeilor acelor vremuri. Cei care au cunoscut-o spun că, în tinerețe era o fire băiețoasă, pasionată de fotbal și de box, isteaţă și plină de haz, era o enciclopedie de bancuri. A fost a doua femeie motociclist din România, cu carnet obținut în perioada interbelică. Se spune că, în timpul bombardamentelor din București, din al doilea Război, și-a luat motocicleta și a fugit spre Ardeal îmbrăcată în costum de motociclist. Din nefericire, în 1961 a fost implicată într-un accident de mașină în urma căruia a rămas infirmă pe viață. A iubit viteza și a mărturisit că, dacă n-ar fi iubit cântecul atât de mult, s-ar fi făcut șofer…Publicul o iubea pentru modul unic în care se exprima prin muzică, plină de viață și de pasiune și prin felul în care-și exprima tristețea în romanțe.
A fost distinsă cu titlurile Artist emerit (1957) și Artist al poporului (1964).
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com