La 3 octombrie 1839, la Iași s-a născut Teodor Burada, folclorist, etnograf și muzicolog, membru corespondent (din 1887) al Academiei Române. S-a născut într-o veche familie boierească – de la tatăl său, mare vornic în Moldova, a moștenit talentul de memorialist, iar de la mama sa înclinația spre muzică, literatură și limbi străine. De mic a studiat vioara cu Alexandru Flechtenmacher, unul dintre fondatorii educației muzicale din țările române. A urmat Facultatea de Drept a Universității din Iași, apoi și-a continuat studiile în drept la Paris. După ce s-a reîntors în țară, fiind atras mai mult de muzică decât de științele juridice, s-a dedicat activității muzicale și etnografice, devenind profesor de Vioară la Conservatorul din Iași. A fost primul folclorist care a cercetat viața românilor istrieni, din vestul Croației de astăzi. De asemenea, el a realizat prima analiză a genului folcloric de bocet. În anul 1884 a descoperit fragmente de ceramică și figurine de teracotă în apropierea satului Cucuteni din județul Iași, fapt care a dus la descoperirea culturii Cucuteni. Profesor la catedra de Teorie muzicală a Conservatorului ieșean, a contribuit la dezvoltarea învățământului prin publicarea a numeroase studii despre istoria lui. Are marele merit de a fi pus bazele muzicologiei românești, prin editarea, în 1875, a primului periodic cu caracter muzical, denumit Almanah muzical. A scris o serie de studii muzicale valoroase prin ineditul și bogăția materialului comunicat, a fost autorul primei monografii etnofolclorice dobrogene. Violonist virtuoz, a susținut peste 150 de concerte populare, în țară și peste hotare. A elaborat primele lucrări despre obiceiurile românilor cu prilejul nașterii, nunții și înmormântării și studii asupra multor instrumente muzicale populare. Istoria teatrului în Moldova (3 vol., 1915–1922) este o operă de largi dimensiuni, o adevărată frescă a vieții teatrale românești, un izvor de documentare pentru cercetătorii domeniului. A decedat la 17 februarie 1923, la Iași.
La 3 octombrie 1862 s-a născut Constantin Nicolae baron de Hurmuzaki, doctor în drept, entomolog român, profesor de entomologie și biogeografie la Universitatea din Cernăuți (din 1931) și din 1919 membru de onoare al Academiei Române. Constantin, fiul lui Nicolae baron de Hurmuzachi (1826-1909) şi al Nataliei de Stârcea, fratele lui Alexandru, ultimul mareşal al Bucovinei, a crescut la moşia tatălui său din Cernăuca. A urmat cursurile liceului din Cernăuţi, unde a luat bacalaureatul în 1881 cu distincţiune. Studiază filosofia şi dreptul la Facultatea de Filozofie şi Ştiinţe din Viena, apoi la Facultatea de Drept a Universităţii din Cernăuţi pe care o absolvă în 1888, obţinând licenţiatul în drept. În 1888 a intrat în serviciul procuraturii de finanţe, pe care l-a părăsit însă curând, pentru a se dedica din plin studiilor ştiinţifice. După 1900 a călătorit adeseori în Austria de Sus, pentru a cerceta fauna şi flora de acolo.
Pasionat de ştiinţele naturale, începând din 1890 Constantin N. Hurmuzaki se consacră cercetărilor entomologice. În 1888 scrie articolul „Fauna de coleoptere din Bucovina”. În anul 1897, la Viena, publică monografia „Fluturii din Bucovina”, în care a descris 834 specii de macrolepidoptere şi răspândirea lor în Bucovina, printre care numeroase forme şi specii noi şi a împărţit Bucovina în raioane biogeografice (alpin, baltic şi pontic). Din 1911 până în 1914, Constantin N. Hurmuzaki a fost ales în Parlamentul Bucovinei, din partea Partidului Naţional.
S-a căsătorit 1912 cu baronesa Pulcheria de Kalmucki (Calmuţchi), cu care a avut doi copii. În timpul Primului Război Mondial şi până în 1925 a trăit cu familia la Viena şi Bad Ischl, revenind după aceea în patrie. În 1930 a fost onorat cu titlul de Doctor honoris causa, iar în 1931 a fost numit ca profesor universitar la facultatea nou-înfiinţată de entomologie şi biogeografie a Universităţii din Cernăuţi.
În cinstea lui Constantin N. Hurmuzaki a fost creat genul Hormuzakia din familia Boraginaceae, incluzând cele două specii Hormuzakia aggregata și Hormuzakia negevensis, de către botanistul român Mihail Guşuleac (1923), membru al Academiei Române. Iar profesorul universitar Karl Penecke a numit o specie de gândaci pe care o descoperise în onoarea omologului său, anume Otiorhynchus hormuzakii (1935, azi Otiorhynchus ligustici).
Deși principalele interese științifice ale lui Constantin de Hurmuzaki s-au concentrat pe studiul compoziției speciilor și distribuției geografice a fluturilor și a gândacilor precum și a florei nu numai ale Bucovinei, savantul a mai avut un alt domeniu de cercetare. A crezut în particular, că formarea faunei moderne de fluturi din Europa a început deja în terțiar și nu după ultima perioadă de gheaţă. Această ipoteză a fost contrar viziunilor bine stabilite ale majorității entomologilor vremii. Pentru a dezvolta ipoteza sa, Constantin de Hurmuzaki a colectat și prelucrat numeroase informații din domeniile geologie, paleontologie, climatologie, zoologie şi fitogeografie și a discutat teza activ cu colegii.
Constantin Nicolae baron de Hurmuzaki s-a stins din viaţă la 23 februarie 1937, la Cernăuţi. Colecţia sa de fluturi se păstrează şi astăzi în Muzeul de zoologie a Universităţii cernăuţene.
La 3 octombrie 1938 a încetat din viaţă mareşalul roman Alexandru Averescu, preşedinte al Ligii Poporului, prim ministru, membru de onoare al Academiei Române. Alexandru Averescu s-a născut la 9 martie 1859, în satul Babele din sudul Basarabiei, astăzi în regiunea Odesa, Ucraina. A fost comandantul Armatei Române în timpul Primului Război Mondial, fiind deseori creditat pentru victoria României în acest război. A fost, de asemenea, prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind și ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918). Averescu a fost autorul a peste 12 opere despre chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a frontului). A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, cea mai înaltă distincţie militara româna.
La 3 octombrie 1944, în satul Suceveni, fostul raion Hliboca, regiunea Cernăuți, s-a născut Vasile Suceveanu, matematician din Republica Moldova. Refuzând să participe la activitatea Comsomolului, a avut dificultăți la admiterea în Universitate. Datorită intervenției ONU și înlocuirii cadrelor de partid și comsomoliste din regiunea Cernăuți la ordinul lui Nikita Hrușciov, a reușit să-și continue studiile. A absolvit Facultatea de Matematică a Universității de Stat din Cernăuți în 1969, după 2 ani de serviciu militar în Armata Sovietică. A lucrat la Universitatea din Cernăuți, apoi inginer superior, colaborator științific, colaborator științific superior la Institutul de Matematică al Academiei de Științe a Moldovei. A obținut titlul de Doctor în Științe Fizico-Matematice (1977). Începând din anul 1989, a fost conferențiar, apoi șef de catedră la Institutul de Științe ale Educației din Chișinău. A fondat în 1993 revista Foaie Matematică, al cărei redactor-șef a devenit. Domeniul său de interes era Teoria numerelor și mecanica corpului solid. A elaborat metode noi de soluționare ale unor ecuații. Este coautor la circa 200 de publicații științifice și didactice, inclusiv la 8 cărți, 10 broșuri și a câtorva brevete de invenție. A fost conducătorul Seminarului republican al profesorilor de matematică din Republica Moldova și membru al Societății de Matematică din Republica Moldova. S-a stins din viață la 28 martie 2012.
La 3 octombrie 2023 a decedat Eugen Burada, scriitor și scenarist, stabilit în Franța. Mircea Eugen Burada s-a născut în 1946, la București. Este cunoscut pentru romanele reprezentative Uragan asupra Europei, Roxelana și Soliman, Calea ducesei și Plângi, plângi balalaika, scrise împreună cu prietenul său de-o viață Vintilă Corbul. A fost coscenarist la cunoscutele filme regizate de Sergiu Nicolaescu: Nea Mărin Miliardar (scris împreună cu Vintilă Corbul și Amza Pellea) – cel mai vizionat film românesc din toate timpurile, Revanșa, Un comisar acuză și Duelul (cu Vintilă Corbul). A părăsit ilegal România în 1979, împreună cu Vintilă Corbul, aflați in plină glorie, mutându-se într-un mic orășel lângă Paris. În semn de apreciere pentru întreaga sa operă literară, a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor (2004).
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com