La 16 octombrie 1850, la Chișinău s-a născut Victor Crăsescu, medic, prozator şi publicist moldovean. Victor Crăsescu (Crasiuc, cunoscut sub pseudonimul Ștefan Basarabeanu) a fost un activist de stânga român basarabean. A frecventat câteva clase ale gimnaziului din Chișinău, pe care a trebuit să-l părăsească din lipsa de mijloace materiale, ca să urmeze apoi cursurile seminarului. După asta a studiat medicina la Universitatea din Odesa, perioadă în care a devenit anarhist. În anii 1870 s-a aflat în exil, în Elveția și SUA. S-a întors în Basarabia, dar, fiind persecutat de autoritățile imperiale ruse, s-a refugiat în România împreună cu fiul său, Sergiu Victor Cujbă. În 1881 se stabilește la Tulcea, în Dobrogea. Câtva timp a condus comuna agricolă înființată de refugiați în satul Armutnî. A obținut un doctorat în medicină la București. A devenit un colaborator al marxistului Constantin Dobrogeanu-Gherea, publicând în ziarul socialist Contemporanul. A mai fost apropiat de Zamfir Ralli-Arbore. Pe la sfârșitul anilor 1980 se stabilește în Slănic, iar în 1897 primește cetățenia română. A devenit un activist pentru vot universal și atât el, cât și fiul său, au devenit adepți ai naționalismului, dar dintr-o perspectivă progresistă de stânga. Crăsescu a mai susținut emanciparea evreilor, atrăgând critici din partea altor naționaliști. În 1903 a fondat și organizat un departament pentru țărani al Crucii Roșii, iar apoi a devenit medic-șef de plasă, funcție din care a combătut epidemiile de tifos, holeră și scarlatină. În 1916, a preferat să rămână în teritoriul ocupat de germani, pentru a se lupta cu epidemia de tifos din Prahova, și a decedat în 1918.
La 16 octombrie 1920, la Curtea de Argeş s-a născut Mattei Dogan, politolog și sociolog francez de origine română, membru de onoare al Academiei Române. Mattei Dogan a urmat studii de filozofie şi istorie în Franţa şi, încă de la începutul carierei sale, s-a preocupat de analiza sociologică a sistemului politic , publicând lucrarea „Analiză statistică a democraţiei parlamentare în România”. Este teza sa de licenţă, pe care Mattei Dogan a prezentat-o la Universitatea București în anul 1943. Teza de licență este o lucrare de o originalitate uluitoare. O a doua formă a acestui teze de licență este reluat într-un studiu publicat în SUA. În 1945 emigrează în Franța și devine unul dintre cei mai influenți sociologi pe plan mondial. Stabilit în Franţa, în anul 1953 şi-a luat doctoratul în sociologie la Sorbona, desfăşurându-şi activitatea de cercetare (1953-1990) la Centrul Naţional de Cercetări Ştiinţifice, concentrându-şi cercetarea pe societatea şi politica franceză. În paralel, a avut şi o bogată activitate universitară, fiind profesor emerit de ştiinţe politice la Universitatea din Los Angeles şi profesor vizitator la mai multe institute de învăţământ superior – la Yale University, Columbia University, la universităţile din Florenţa şi Trento, Institutul de Statistică Matematică din Tokyo, Wilson Center, Simthhonian Institut şi la Academia de Ştiinţe din Moscova.
În lunga şi prodigioasa sa carieră ştiinţifică, Mattei Dogan a studiat fenomenul politic în toată complexitatea sa dintr-o perspectivă interdisciplinară, metodologia analizei, îmbibând subtil metode de analiză interdisciplinară, cantitativă şi calitativă – de la analiza comparativă a sistemelor politice la reflecţia epistemologică asupra proceselor de inovaţie în ştiinţele sociale. Totodată s-a preocupat de domenii ca acel al elitelor comparate, al comportamentului electoral, al legitimării ş.a.
Mattei Dogan a fost ales membru fondator al Centrului de Studii Sociologice din Franţa, Consiliul Asociaţiei Franceze de Ştiinţe Politice, preşedinte al Comitetului de Cercetare asupra Elitelor Politice (Asociaţia Internaţională de Ştiinţe Politice), al Comitetului de Cercetări asupra Sociologiei Comparate (Asociaţia Internaţională de Sociologie) ş.a. După 1989, la invitația Asociației Române de Sociologie, Mattei Dogan vizitează de mai multe ori România și este ales membru de onoare al Academiei Române.
În anul 2001 a înfiinţat fundaţia care îi poartă numele, recunoscută de guvernul francez ca instituţie publică, destinată ştiinţelor sociale. Mattei Dogan a publicat aproape 200 de cărţi, studii şi articole dintre care În limba română au fost traduse lucrările „Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi în sociologie” şi „Cum să comparăm naţiunile”. A decedat la 10 octombrie 2010.
În ziua de 16 octombrie a anului l 1935 a încetat din viaţă actorul Constantin I. Nottara, personalitate cu aură legendară a istoriei teatrului românesc (interpret, director de scenă, profesor de actorie). A fost elevul lui Ștefan Vellescu. În 1877 Nottara a început să joace pe scena Teatrului Național. Unul dintre pionierii școlii realiste de interpretare scenică, a aderat un timp la stilul romantic de joc, sub influența cerințelor vremii și sub îndrumarea lui Mihail Pascaly. A studiat la Conservatorul de Arta Dramatică și Lirică din București și la Teatrul Odeon din Paris, preluând la întoarcere la numai 24 de ani majoritatea rolurilor principale ale Naționalului.
La 16 octombrie 1996 a încetat din viață Stelian Gruia (Stelian Iațentiuc; născut la 16 aprilie 1933). A fost un scriitor și traducător român de origine ucraineană, de limbă română și ucraineană. A învățat la gimnaziul de la Liceul de băieți din Rădăuți, unde a și terminat cursurile gimnaziale. A urmat apoi cursurile Liceului Comercial din Suceava, pe care l-a absolvit în anul 1952. După terminarea liceului s-a înscris la Universitatea București, Facultatea de Filologie, ale cărei cursuri le-a urmat între anii 1952-1955, transferându-se apoi, ca bursier, la Universitatea „Taras Șevcenko” din Kiev, unde a învățat doi ani, unde s-a specializat în slavistică. A lucrat apoi ca lector și profesor de literatură ucraineană la facultatea de limbi slave a Universității din București.
Deoarece în vremea sa scrierile critice sau pamfletare la adresa măsurilor de economic politică internă și externă a țării erau interzise, nuvela sa intitulată „Reportaj despre seceriș”, care descrie protestele împotriva colectivizării, a fost scoasă din volumul său de colecție. Lucrarea sa de doctorat a fost consacrată lui Taras Șevcenko, pe baza căreia a scos apoi două cărți, una în limba ucraineană, „Rugă și blestem”, la Editura „Kriterion”, București 1995, și una în limba română, „Taras Șevcenko”, la Editura „Aritmos”, București 2001.
La 16 octombrie 2012 a încetat din viață Glebus Sainciuc, pictor și grafician basarabean, portretist, cunoscut mai ales pentru colecția sa de măști din papier mâché, pe care le prezenta el însuși. Glebus Sainciuc s-a născut la 19 iulie 1919, la Chișinău. Autor al mai multor lucrări de pictură și grafică, apreciate înalt de critici, și personalitate remarcabilă prin atitudinea sa civică, artistul Glebus Sainciuc s-a distins prin originalitatea stilului, un incontestabil talent actoricesc și umor subtil. A avut foarte multe albume.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com