Sfântul Dumitru, Izvorâtorul de Mir, sărbătorit pe 26 octombrie (stil nou), este unul dintre cei mai venerați sfinți ortodocși. Sfântul Mare Mucenic Dumitru, cunoscut și ca Izvorâtorul de Mir, a fost un tânăr creștin din Tesalonic, Grecia, care a trăit în secolul al III-lea. Biserica îl prezintă ca pe un conducător plin de credință și milostenie. Părinții săi, un voievod al cetății și soția lui, l-au botezat în secret, ascunzându-și credința din cauza persecuțiilor păgâne de atunci. El a crescut în familie, unde a învățat tainele creștinismului, devenind un tânăr înțelept și virtuos. După moartea tatălui său, a moștenit funcția de dregător al orașului Tesalonic.
Împăratul Maximian Galeriu, impresionat de respectul de care se bucura el în rândul oamenilor, i-a încredințat conducerea orașului. Astfel Dumitru a guvernat cu dreptate și a vorbit deschis despre credința sa în Hristos, aducând mulți oameni la creștinism. După o campanie victorioasă împotriva sciților, împăratul a cerut tuturor conducătorilor să aducă jertfe zeilor păgâni. Sfântul Dumitru a refuzat cu curaj, spunând că este „soldatul lui Hristos” și nu poate să se închine idolilor.
Furia împăratului a fost mare. În anul 304, el a fost aruncat în temniță, iar în noaptea următoare, soldații au primit porunca să-l străpungă cu sulițele. A doua zi i-a fost tăiat capul. Așa și-a dat sfântul viața pentru credința sa, rămânând în istorie și în inimile credincioșilor ca un mare făcător de minuni.
Creştinii au luat în noaptea următoare trupul Sfântului Mucenic şi l-au îngropat, iar deasupra mormântului au zidit o bisericuţă în care se săvârşeau multe minuni. În această bisericuţă a intrat prefectul Iliricului, Leontie, şi în timp ce se ruga, s-a vindecat de o boală care îl chinuia de multă vreme. Pentru acest fapt, Leontie a mulţumit lui Dumnezeu şi Sfântului Mucenic Dumitru şi a zidit o biserică mai mare şi mai frumoasă în locul celei dintâi. Când s-a săpat temelia pentru această construcţie, au fost găsite moaştele Sfântului Dumitru, care izvorau mir bine mirositor, în aşa fel încât toată cetatea a fost umplută de mireasmă. De aceea, i se mai spune Sfântului Mucenic Dumitru şi Izvorâtorul de Mir.
Edificiul paleocreştin original există şi astăzi şi face parte din site-ul Monumentelor Paleocreştine şi Bizantine din Tesalonic, aflându-se pe lista monumentelor din Patrimoniul mondial UNESCO, din anul 1988. Biserica din Tesalonic adăposteşte moaştele Sfântului Mare Mucenic Dumitru, care este şi ocrotitorul oraşului Tesalonic și al creștinilor din întreaga lume.
Tradiții și obiceiuri de Sfântul Dumitru
În tradiția populară, ziua de 26 octombrie marchează hotarul dintre toamnă și iarnă și este însoțită de multe credințe și superstiții. Se spune că Sfântul Dumitru desfrunzește codrul și usucă toate plantele, căldura intră în pământ, iar gerul începe să se facă simțit.
În ajunul sărbătorii, oamenii aprind „focul lui Sâmedru”. Copiii sar peste flăcări pentru a fi sănătoși tot anul, iar după stingerea focului, țăranii aruncă în grădină câte un cărbune pentru ca primăvara să aducă rod bogat.
Sfântul Dumitru este considerat și ocrotitorul ciobanilor, iar de ziua lui se fac semne pentru iarnă. Se pune un cojoc între oi, iar dacă prima oaie care se așează pe el este neagră, iarna va fi blândă, dacă este albă, iarna se anunță aspră. Tot așa, dimineața, se urmărește mersul oilor: dacă prima care iese este albă și merge spre sud, urmează o iarnă grea, iar dacă e neagră și merge spre nord, iarna va fi ușoară. Credințele populare mai spun că, dacă de Sfântul Dumitru este frig și ger, iarna va fi blândă, iar o zi senină aduce vestea unei toamne lungi.
În această zi de sărbătoare, credincioșii dau de pomană pentru cei decedați, pregătind colivă sau grâu fiert cu lapte, unt și brânză, ca semn de recunoștință și rugăciune către Sfântul Dumitru. Femeile împart copiilor fructe uscate, mere, covrigi, nuci.
Ziua de 26 octombrie mai este numită și Ziua soroacelor deoarece se încheie vechile învoieli și se fac altele noi. La fel, se spune că datoriile trebuie plătite înainte de Sfântul Dumitru.
***
O zi mai târziu, la 27 octombrie, este cinstit Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Basarabov, ocrotitorul Bucureştilor. Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov s-a născut la sud de Dunăre, în Bulgaria. A trăit în secolul al XIII-lea, în timpul „imperiului” vlaho-bulgar de la Târnovo. Iubind viaţa ascetică, el se retrage într-o peşteră. Nu se ştie cât timp a stat acolo şi nici când a murit, dar tradiţia spune că, înainte de a muri, el s-a aşezat singur între două lespezi de piatră, ca într-un sicriu. Moaştele sale au fost aşezate cu cinste, în iunie 1774, în actuala Catedrală Patriarhală din Bucureşti.
De Sfântul Dumitru, multe persoane îşi sărbătoresc ziua numelui. În această zi, toţi le urează ca Sfântul Dumitru să le dea sănătate și putere să lupte pentru idealurile lor. Să aibă parte de clipe minunate alături de cei dragi. (Ştirile PRO TV.ro)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com