Publicația rusă „Arbat Media”, citând date statistice, a publicat un comunicat conform căruia în Rusia a început să se reducă producția în întreprinderile militare, care anterior erau principala sursă de creștere economică. Sectorul militar-industrial, pe seama căruia au fost cheltuite trilioane din buget, a înregistrat o încetinire bruscă a ritmului de creștere. Industria legată de armament a trecut de la o dezvoltare stabilă la stagnare. Astfel, producția de produse metalice finite, care a crescut cu 26,4% în 2023 și cu 31,6% în 2024, în septembrie 2025 s-a redus cu 1,6% față de anul precedent. În comparație cu luna august, scăderea totală a fost de 20%, raportează Raiffeisen bank. Analiștii remarcă faptul că declinul din industria de apărare a redus întregul indice de producție, care în septembrie a crescut cu doar 0,4%, comparativ cu 2,4% în august. Economista șefă a Alfa-Bank din Rusia, Natalia Orlova, leagă acest lucru de problemele bugetare. Potrivit ei, complexul de inginerie de apărare de stat a înregistrat, de asemenea, o scădere – minus 0,1% după o creștere de 15,7% în luna precedentă. Expertul consideră că înăsprirea politicii fiscale ar putea duce la o încetinire suplimentară a creșterii industriale în lunile următoare.
În septembrie, ritmul de creștere al industriei militare ruse a scăzut. Indicatorii de producție sunt în scădere, iar întreprinderile complexului militar-industrial înregistrează un deficit de componente, personal și resurse logistice. Nici măcar injecțiile bugetare colosale nu mai compensează problemele structurale acumulate în anii de militarizare. În ciuda cheltuielilor uriașe din buget pentru comanda de apărare a statului, complexul militar-industrial al Rusiei a înregistrat pentru prima dată o reducere a producției. Experții notează că economia rusă și-a epuizat resursa de avânt militar, iar miza pe creșterea constantă a cheltuielilor militare nu mai funcționează. Colapsul simbolic al acestui sector în septembrie a devenit un semn evident că „miracolul militar” al economiei ruse se apropie de limita sa. Ramura, pe care Kremlinul o numește „locomotiva economiei”, nu mai demonstrează amploarea de odinioară. Pe fondul slăbirii generale a economiei, se prăbușește ultima speranță care menținea pe linia de plutire sistemul rusesc militarizat.
În timp ce autoritățile sunt ocupate în grabă cu sprijinirea rafinării petrolului și a veniturilor din export, complexul militar-industrial pierde stabilitatea și inerția creșterii. Rusia se confruntă cu efectul de epuizare al modelului de dezvoltare militar: economia, „orientată” către război, pierde echilibrul și intră într-o slăbire prelungită, unde prioritățile militare nu mai salvează, ci doar agravează declinul general al PIB-ului. Toate acestea, împreună cu restricțiile bugetare și noile sancțiuni, vor duce la stagnare. Previziunile privind prăbușirea economiei ruse devin tot mai reale, declinul industrial depășește cadrul „apărării”, iar sectoarele civile de asemenea „cad” pe tot parcursul anului și, până în septembrie, au intrat pe minus cu 1,1%.
Industria de prelucrare, care până nu demult era considerată un pilon al producției interne, se află într-o recesiune profundă: o scădere a fost înregistrată în 18 din cele 24 de direcții urmărite de statisticile rusești. Începând cu 2024, reprezentanții Complexului militar-industrial rusesc s-au plâns în mod repetat că prețurile stabilite de Ministerul Apărării al Rusiei obligă industria să lucreze în pierdere. Prin urmare, nici măcar comenzile de apărare de miliarde de dolari ale Kremlinului nu oferă garanția că economia Rusiei, „legată” de război, este capabilă să „scoată” industria din groapă. După aproape trei ani de creștere continuă de două cifre, întreprinderile de apărare au început să piardă ritmul, iar industria militară a înregistrat o scădere pentru prima dată. Cea mai bruscă frânare se înregistrează în segmentul metalurgic. O imagine similară se observă în categoria „alte vehicule de transport”, care include producția de tancuri, vehicule blindate și mașini militare. Aici, creșterea a scăzut de peste zece ori: de la 61,2% în august la doar 6% în septembrie. Prin comparație, în 2023, producția în acest sector a crescut cu 34,2%, iar cu un an înainte – cu 29%. O astfel de prăbușire a ritmului de dezvoltare arată că chiar și sectorul apărării, considerat mult timp „coloana portantă” a economiei ruse, începe să-și piardă stabilitatea. O lovitură suplimentară asupra economiei ruse este dată de noile sancțiuni americane, sub care au căzut pentru prima dată giganții petrolieri „Rosneft” și „Lukoil”. Pierderea pieței indiene, care era cheie, poate reduce, de asemenea, brusc intrările valutare și submina bugetul. Pe fondul declinului industrial și al încetinirii creșterii Complexului militar-industrial, riscul unei „aterizări forțate” a economiei ruse se transformă din teorie în realitate.
Bancherii ruși consideră că problemele serioase ale industriei sunt legate de restricțiile bugetare. Ei prognozează o reducere a cheltuielilor în al patrulea trimestru pentru a se încadra în plan, ceea ce ar putea duce la „supra-răcirea economiei”. În plus, analiștii se așteaptă la o lovitură și mai mare asupra economiei ruse din cauza noilor sancțiuni impuse de SUA.
În același timp, înalta conducere rusă raportează despre presupusa testare reușită a rachetei de croazieră cu rază nelimitată „Burevestnik” cu propulsie nucleară și necesitatea dezvoltării infrastructurii corespunzătoare pentru amplasarea acestei arme în forțele armate ruse. Însă, pe fondul stagnării sectoarelor Complexului militar-industrial rusesc, chiar și faptul în sine al unei testări reușite și problema dezvoltării infrastructurii pentru noua rachetă par puțin probabile.
Primii ani de cerere de mobilizare au susținut temporar producția, dar această resursă este deja epuizată. Complexul militar-industrial al Rusiei nu este capabil să asigure un multiplicator economic – comenzile militare nu creează noi tehnologii și locuri de muncă. Când prioritățile bugetare se schimbă, industria degradează rapid. Complexul militar-industrial și-a epuizat potențialul de creștere. În ciuda declarațiilor oficiale despre „reziliență”, industria rusă se confruntă cu o lipsă de tehnologie și personal. Restricțiile la importul de echipamente și tehnologii au privat întreprinderile de accesul la componente critice. Industria nu s-a adaptat, ea pur și simplu supraviețuiește pe stocurile rămase și subvențiile de stat, iar sancțiunile subminează baza industrială a economiei. Declinul industrial duce la închiderea întreprinderilor, creșterea șomajului și scăderea veniturilor reale. Orașele mono-industriale se află din nou în situația anilor 1990, când fabricile „de bază” nu mai sunt puncte de dezvoltare. Autoritățile compensează acest lucru prin propagandă și militarizarea conștiinței, dar nu prin oportunități reale pentru oameni. Costul social al stagnării rusești crește, iar modelul de guvernare autoritară înăbușă dezvoltarea. Controlul de stat și lipsa concurenței fac industria ineficientă și dependentă. Deciziile sunt luate nu din motive economice, ci politice, de dragul „indicatorilor” și loialității. Fără libertate de antreprenoriat și reforme ale instituțiilor de management, nu este posibilă nici substituirea importurilor, nici un salt tehnologic. Declarațiile despre „testările reușite” ale rachetei „Burevestnik” par mai degrabă un element de spectacol propagandistic decât o realizare tehnologică reală. În condițiile stagnării Complexului militar-industrial rusesc, accesului limitat la componentele și finanțarea occidentale, un proiect atât de complex pare puțin realist. Rusia a pierdut baza industrială capabilă să producă în mod stabil sisteme de armament avansate și umple acest gol cu declarații răsunătoare despre „progrese” neconfirmate de surse independente. Știrile de tipul „Burevestnik” îndeplinesc o funcție politică – de a distrage atenția de la înrăutățirea situației economice, creșterea sărăciei și scăderea veniturilor. Sancțiunile subminează sistematic economia: exporturile se reduc, componentele importate se scumpesc, iar lanțurile logistice se prăbușesc. Pe acest fond, încercările de a crește cheltuielile militare nu fac decât să agraveze dezechilibrul. „Tunuri în loc de pâine” devine nu o metaforă, ci o realitate, când resursele merg nu spre dezvoltare, ci spre menținerea iluziei măreției militare. Autoritățile ruse demonstrează rachete pentru a ascunde frigiderele pe jumătate goale ale cetățenilor și impasul politicii industriale. Concluzia este evidentă: în loc de un progres tehnologic – imitație, în loc de modernizare – militarizare. A venit timpul să se plătească factura considerabilă pentru declanșarea de către Rusia a războiului neprovocat împotriva Ucrainei. Kremlinul încă se preface că nu o observă. Dar timpul plății va veni curând.
Oleksandr LEVCENKO,
diplomat
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com