Noiembrie se apropie – iar odată cu el, așteptarea ca războiul dintre Rusia și Ucraina să treacă în faza negocierilor. S-ar părea că logica sugerează exact acest lucru: pe parcursul verii și toamnei, Kremlinul nu și-a atins niciunul dintre obiectivele sale strategice. Sancțiunile împotriva Federației Ruse se intensifică, situația economică din interiorul țării se înrăutățește și, prin urmare, este cel mai potrivit moment pentru o pauză. Dar negocierile nu vor avea loc, deoarece acționează o altă logică. Despre acest lucru a scris antreprenorul, profesorul și activistul public, Valerii Pekar.
Rusia nu poate pur și simplu să oprească războiul. „Un milion de mercenari nu pot fi lăsați pe linia de contact militar fără acțiune, nu pot fi returnați la punctele de dislocare permanentă (deoarece acestea nu există), nu pot fi pur și simplu trimiși acasă (deoarece ar demola toată Rusia, ca în 1917)”, notează Pekar.
În plus, fără măcar câteva „obiective ale Operațiunii Speciale”, Putin pur și simplu nu are ce să raporteze în fața poporului și a elitelor. Iar complexul militaro-industrial, care hrănește acum elita, nu poate fi oprit fără a afecta sistemul. Prin urmare, războiul va continua.
La ce speră Federația Rusă? Kremlinul încă visează la o breșă pe front. Miza este pe loviturile asupra infrastructurii energetice a Ucrainei, pentru a-i lăsa pe ucraineni fără lumină și căldură, forțând societatea să ceară pace cu orice preț.
O altă speranță a rușilor este în Trump. „În faptul că Trump va fi din nou cumpărat de promisiunile rusești de super-proiecte”, a constatat activistul public.
Iar Ucraina mizează pe faptul că economia Federației Ruse se prăbușește rapid în abis; sistemul de apărare antiaeriană rusesc este distrus de mijloacele de atac și este retras spre Moscova, „dezgolind” obiective importante din alte regiuni; sancțiunile reduc capacitatea Rusiei de a purta războiul.
În Europa se speră că Ucraina va câștiga timp, a explicat Pekar. Acest timp ar trebui să fie suficient pentru a-și crește propriile capacități de apărare și pentru a consolida unitatea continentului.
SUA privesc mai larg: la Washington se urmărește lansarea negocierilor cu China despre un nou echilibru mondial. Și dacă acest lucru se întâmplă, pacea pe fronturile cheie – de la Orientul Mijlociu la Ucraina – ar putea fi doar o consecință a acestui acord global.
China, la rândul său, așteaptă calm. Statul speră că Federația Rusă cu resursele sale îi va cădea „în mâini” fără niciun foc de armă. „Și în scenariul consolidării puterii la Moscova, când imperiul se transformă într-un stat totalitar, și în scenariul colapsului puterii la Moscova, când totul se destramă haotic, – în ambele scenarii totul ajunge în mâinile Beijingului. Pe faptul că anume controlul asupra Arcticii va face din China liderul necondiționat al cursei”, a menționat profesorul.
Așa cum afirmă Pekar, restul lumii speră pur și simplu că „cumva va trece”. Așa intră lumea în noiembrie – cu temeri vechi, calcule noi și fără niciun semn de pace la orizont.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com