La 1 noiembrie 1599 a avut loc intrarea triumfală în Alba Iulia a lui Mihai Viteazul (1599-1600). Transilvania intra sub stăpânirea domnului muntean. Domnia lui Ieremia Movilă, devotat polonezilor, însemnase practic îndepărtarea Moldovei de Sfânta Alianţă. În Transilvania, Sigismund renunţa la tron în favoarea vărului său, Andrei Bathory (de asemenea înclinat către politica polonă). În iulie 1599 Mihai Viteazul a trimis o solie la Praga pentru a cere încuviinţarea împăratului Rudolf al II-lea pentru punerea în practică a iniţiativei sale. Primind un răspuns favorabil, la sfârşitul aceluiaşi an, intră în Transilvania prin pasul Buzău cu o armată formată din români şi mercenari de diferite etnii: unguri şi secui din Ardeal, polonezi, sârbi etc. După victoria asupra lui Andrei Bathory (Bătălia de la Şelimbăr, 18/28 octombrie 1599) îşi face intrarea triumfătoare la Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599 primind cheile fortăreţei de la episcopul Demetrius Napragy. Chiar dacă a fost recunoscut de Dietă doar ca guvernator imperial, Mihai a fost conducătorul de facto al Transilvaniei.
La 1 noiembrie 1834 a fost înfiinţată, la Iaşi, în cadrul Mănăstirii Bărboi, prima şcoală de fete din Moldova de atunci – „Institutul pentru educaţia fetelor”. Fondatorul acestei instituţii a fost cărturarul Gheorghe Asachi. Gheorghe Asachi (1788-1869) a fost poet, prozator și dramaturg român, născut la Herța, în nordul Moldovei (azi în Ucraina).
La 1 noiembrie 1918, într-o luptă aeriană din ultimele zile ale Primului Război Mondial, a murit eroic aviatorul român Ionel Nicolae Romanescu. Ionel Nicolae Romanescu s-a născut la 14 aprilie 1895, în localitatea Liege din Belgia. A rămas în istorie cu celebrul zbor cu planorul din 1908, la Craiova, aparat construit sub supravegherea profesorului de mecanică, Henri Auguste. A fost primul zbor planat în România cu un om la bord într-un aparat mai greu decât aerul și fără motor. Astfel, Ionel Nicolae Romanescu a primit titlul pentru cel mai tânăr zburător din lume din partea Federației aeronautice din Paris. În 1911, la doar 16 ani, construiește un planor demontabil, cu care face mai multe încercări de zbor în stațiunea Eforie Sud și înființează o școală particulară de planoriști.
Ionel Nicolae Romanescu se înrolează în armată ca pilot și participă la Primul Război Mondial. În 1917-1918 se refugiază la Odesa, unde a continuat cursurile de zbor. În 1918 pleacă în Franţa, unde învaţă la câteva scoli de pilotaj de război. La 1 noiembrie 1918 moare eroic în regiunea Sissonne-Rethel din nordul Franţei, în timpul unei lupte aeriene. A primit post-mortem medalia Ordinul Virtutea Militară şi Crucea de Război.
La 1 noiembrie 1949, la Chișinău s-a născut Ludmila Aga (Lizogubov), soprană, solistă a Operei Naţionale, maestru în arte din R. Moldova. În 1967 a absolvit școala medie, iar în perioada 1967- august 1971 a lucrat ca laborantă la Institutul de Zoologie al Academiei de Științe a RSSM.
La mijlocul anilor ’60, Aga a început să desfășoare o activitate artistică pe lângă Casa de tineret din Chișinău. A participat la cvartetul vocal „Ludmila” sub conducerea compozitorului A. P. Luxemburg, unde a evoluat sub numele de fată Lizogubova. În același timp, cvartetul „Ludmila” a trecut etapa de preselecție televizată din URSS și a obținut dreptul de a reprezenta Moldova în finala concursului „Alo, căutăm talente!”, care a avut loc la Moscova. În 1971-1977 a studiat la Institutul de Arte G. Musicescu din Chișinău la Catedra vocală a Facultății de canto. Învățătorul ei a fost profesorul N. G. Chiosa, „nepotul creativ” al celebrului maestru italian Antonio Cottogni. Fiind studentă în anul patru, în toamna anului 1975, L. Aga a fost invitată să lucreze la Teatrul de stat de Operă și Balet din Moldova pentru a participa la spectacolul „Dragonul” al compozitorului moldovean Eduard Lazarev. La Opera Națională, L. Aga continuă să lucreze ca solistă de operă până în prezent.
Repertoriul său cuprinde circa 40 de partituri din operele clasicilor mondiali, precum și lucrări vocal-simfonice ale clasicilor ruși și străini, ale compozitorilor moldoveni sovietici și moderni.
La 1 noiembrie 1989 a murit asasinată, Mihaela Runceanu, solistă româncă de muzică ușoară. Mihaela Runceanu (n. 4 mai 1955, Buzău – 1 noiembrie 1989, București) a fost o cântăreață română de muzică ușoară și profesoară de canto la Școala Populară de Artă din București. Pe data de 28 octombrie 1989, Mihaela Runceanu a participat la spectacolul-maraton de mare succes „Start Melodii’89”, care a avut loc la Sala Radio. A avut un succes fantastic, fiind bisată de trei ori. De emoție, Mihaela a îngenuncheat la aplauzele publicului. Acesta a fost ultimul spectacol susținut de Mihaela Runceanu. Pe 30 octombrie 1989, a apărut la Electrecord, „Pentru voi, muguri noi“, cel de-al treilea disc al artistei.
Pe 1 noiembrie, în jurul orei 1:00, Mihaela Runceanu a fost asasinată în garsoniera sa din București situată pe Șoseaua Mihai Bravu. Pe data de 2 noiembrie, la doar 36 de ore de la comiterea crimei, Daniel Cosmin Ștefănescu a fost prins și arestat. Pe 4 noiembrie 1989 Mihaela Runceanu a fost înmormântată la cimitirul „Dumbrava” din Buzău.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com