E vorba de doi tineri din comuna Crasna, Nordul Bucovinei. Se numesc Ilie și Magdalina Motrescu. Frate și soră. Cu vreo doi în urmă am publicat pe rețelele de socializare, în ziarele online, dar și tipărite un interviu cu tânărul Ilie Motrescu din Crasna. Am făcut cunoștință cu el la deschiderea muzeului etnografic în numele lui Ilie Motrescu din această localitate. M-a impresionat că poartă numele poetului martir din Crasna, regretatului Ilie Motrescu. Apoi m-a surprins faptul că are o îndeletnicire mai rar întâlnită printre bărbați – brodatul cămășilor. Încă atunci mi-a spus, când pregăteam interviul, că îl ajută sora sa Magdalina.
Am făcut cunoștință și cu tânăra și modesta Magdalina Motrescu la vizita ce am avut-o recent, membrii fondatori ai Asociației Dacia Străbună, la biblioteca din Crasna. Despre această vizită am scris detailat nu demult. La propunerea mea acești doi tineri au pregătit o frumoasă expoziție cu cămășile brodate de ei. I-au impresionat cele văzute aici pe cei 4 membrii ai Asociației, veniți de dincolo de frontieră. Ceva autentic și frumos. Pentru noi, românii, cămașa brodată rămâne un simbol al identității, al păstrării tradițiilor noastre naționale, al frumosului…
Deoarece cu Ilie întreținem legătura în permanență, ba dăruindu-i câte o carte-două de ale mele, sau ale altor autori, în rarele noastre întâlniri, ba comunicând prin rețelele de socializare, am hotărât că îndeletnicirea sa, mai bine zis a lor, (a fratelui și surorii), să fie cunoscută de cât mai multă lume. Tocmai de aceea de data aceasta l-am rugat să-mi trimită poze cu amândoi. Iar în mapele mele cu materiale ce le păstrez pe calculatorul personal, mai am și fotografii dinainte, unde Iliuță mi-a trimis câteva ozoare, cusute de el și desigur, are cămăși cusute și pentru artiști, pentru oameni de vază. O vedeți în poze și pe frumoasa și talentata Maria Iliuț, artistă a Poporului din Moldova, protagonista cărții mele „O privighetoare de munte cu nume de baladă”. Iar de crăsnenii lor dragi nici nu mai vorbim. Au comenzi în permanență. Deci nu uită oamenii noștri de costumul popular, prețuiesc frumusețea și autenticitatea lui. Deși trăim vremuri grele, speranța totuși există, că într-o zi totul va fi bine. Să sperăm că anume așa va fi.
Deocamdată acestor doi frați, doi tineri minunați, doi tineri talentați și îndrăgostiți de frumos le dorim sănătate, succese în totul ceea ce fac, inspirație și ca dragostea de portul nostru popular să dăinuie mereu în sufletele lor tinere și pline de speranță.
Eleonora SCHIPOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com