După cum am comunicat anterior, în ziua de duminică 14 decembrie, la Mănăstirea Putna, ctitorie a lui Ștefan cel Mare și Sfânt, supranumită „Ierusalimul Românesc”, a fost săvârșită o slujbă de pomenire pentru etnicii români care și-au pierdut viața sau sunt declarați dispăruți fără veste în războiul din Ucraina. Evenimentul a fost organizat de Centrul Media BucPress, Societatea Civică „Valea Prutului”, Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu”, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților. Părintele Stareț Melchisedec Velnic a fost principalul susținător și gazda duhovnicească a acestui moment de rugăciune și comemorare. Slujba a fost oficiată de preoți din nordul și sudul Bucovinei, la participând și rude ale militarilor căzuți pe front.
Unul dintre organizatori, Mihai Grosu, a precizat că la parastas au participat 281 de români din Ucraina – 229 din regiunea Cernăuți și 52 din regiunea Odesa. Pentru românii din regiunea Cernăuți și din alte zone ale Ucrainei, care au dorit să fie prezenți la slujbă, a fost organizat transport gratuit de la punctele de trecere a frontierei cu Ucraina.
În predica sa, Arhimandritul Melchisedec Velnic a accentuat:
–Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților Calinic am săvârșit aici, la Putna, al doilea parastas pentru etnicii români din nordul Bucovinei, căzuți în războiul din Ucraina, la cererea familiilor lor, a prietenilor lor, dar și a unor asociații creștin-ortodoxe din Bucovina. E o durere pe care Dumneavoastră, familiile lor, o purtați în suflete. Nu este o durere ușoară. Dar este o durere și pentru toți românii, căci un neam este ca un trup și când suferă o parte a lui, suferă întreg trupul, suferă tot neamul. Așa că suntem cu toții alături, românii de pretutindeni, de frații români din Bucovina. Astăzi am pomenit pe cei circa 250 de români care au murit în războiul din Ucraina. Îi pomenim și pe cei 150 care sunt dispăruți, care nu se știe dacă sunt în viață sau nu. Îi pomenim cu durere, dar și cu speranța că sacrificiul lor pentru Ucraina va aduce o schimbare. Schimbarea pe care o dorim este ca alți ochi să privească spre comunitatea românească ca școlile să nu se închidă, ci să aibă dreptul să studieze, așa cum este în întreaga lume, în limba lor maternă. Nădăjduim că jertfa lor nu va fi ignorată.
Conducătorul Centrului Media BucPress, Marin Gherman, în finalul evenimentului a șinut să menționeze:
–Ei n-au vrut război, nimeni dintre noi n-a vrut război, însă războiul a intrat în casele românilor care se aflau foarte departe de linia frontului. Și încă se află acest război în aceste case. Acum un an, în septembrie 2024 ne-am întâlnit tot aici, și tot datorită Sfintei Mănăstiri Putna, cu ajutorul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților la inițiativa societăților pentru cultura română din Cernăuți și constatăm, la mai bine de un an, că numărul practic s-a dublat a celor care au căzut pe front, din păcate. Fiecare zi de război înseamnă încă o durere. Poate pentru unii este o listă acești oameni, și mai apare o listă, însă sunt sigur că pentru fiecare dintre voi, fiecare membru al acestei familii este un univers. Spunea Herodot acum 2 mii de ani, și-mi pare rău că nimic nu învățăm din istorie, că doar un nebun poate să aleagă războiul, căci pe timp de pace, în mod normal, fiii își înmormântează tații, iar în perioada de război e invers – tații își înmormântează fiii. Aducem cele mai sincere mulțumiri pentru această rugăciune, pentru acest eveniment care ne reunește cu un prilej absolut trist, dar, pe de o parte, suntem împreună tot mai mulți și ne rugăm împreună, tot împreună putem rezolva și alte probleme.
La rugăciunea comună de la Mănăstirea Putna au fost părinți și rude ale ostașilor de etnie română, căzuți pe frontul din Ucraina, precum și doi copii ai acestor apărători din Ropcea și Ostrița.
Această rugăciune și atmosfera de la Mănăstirea Putna, după cum mi-au mărturisit unii participanți la ea, inclusiv soții Moldovan – Ștefan și Claudia – din Noua Suliță, și soții Istrati – Constantin și Ana – din Dinăuți, au fost ca un balsam pe sufletele lor îndurerate.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com