La 4 ianuarie 1643 s-a născut Isaac Newton, renumit om de știință englez, alchimist, teolog, mistic, matematician, fizician și astronom. Isaac Newton (1643-1727) s-a aflat la originea teoriilor științifice care vor revoluționa știința, în domeniul opticii, matematicii și în special al mecanicii. În 1687 a descris Legea atracţiei universale și, prin studierea legilor mișcării corpurilor, a creat bazele mecanicii clasice. Newton a fost primul care a demonstrat că legile naturii guvernează atât mișcarea globului terestru, cât și a altor corpuri cerești, intuind că orbitele pot fi nu numai eliptice, dar și hiperbolice sau parabolice. Tot el a arătat că lumina albă este o lumină compusă din radiații monocromatice. Newton a fost un fizician, înainte de toate. Laboratorul său uriaș a fost domeniul astronomiei, iar instrumentele sale geniale au fost metodele matematice, unele dintre ele inventate de el însuși. Newton nu s-a lăsat antrenat de latura pur astronomică și matematică a activității sale, ci a rămas de preferință fizician. În aceasta constă neobișnuita tenacitate și economia gândirii sale. Până la Newton și după el, până în prezent, omenirea nu a cunoscut o manifestare a geniului științific de o forță și o durată mai mare. Spencer comunica următoarele cuvinte ale lui Newton, rostite cu puțin timp înaintea morții sale: „Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe malul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele mai colorate decât de obicei, sau o scoică roșie, în timp ce marele ocean al adevărului se întinde necunoscut în fața mea”.
Newton a scris numeroase opuscule cu subiecte filozofice și religioase asupra interpretării unor texte din Biblie. În calitate de creștin avea opinii teologice neortodoxe, fiind adept al profețiilor făcute în baza Bibliei.
În ziua de 4 ianuarie a anului 1877, la Braşov s-a născut Sextil Puşcariu, lingvist, filolog, istoric literar, memorialist, membru al Academiei Române. Conform lucrării „Spița unui neam din Ardeal”, scrisă de Sextil Pușcariu, obârșia neamului Pușcăreștilor ar fi din Maramureș, inițial aceștia s-au numit Iuga, denumirea Pușcașu, devenită Pușcariu ar fi fost doar porecla familiei. Sextil Pușcariu a urmat studiile gimnaziale și liceale la Brașov, la actualul Colegiu Național „Andrei Șaguna”, după care pleacă pentru studiile superioare universitare în Germania, la Leipzig, în Franţa, la Paris şi în Austria, la Viena. Devine doctor în filosofie al Universităţii din Leipzig în 1899, docent privat pentru filologia română la Universitatea din Viena (1904-1906). În 1906 se stabileşte la Cernăuţi. Timp de zece ani, începând din 1908, a fost titularul Catedrei de limbă și literatură română, iar în 1918 și decanul Facultăţii de Filozofie a Universităţii din Cernăuţi.
La Cernăuţi, Sextil Puşcariu inițiază și conduce ziarul „Glasul Bucovinei”, primul număr al căruia a apărut la 22 octombrie 1918. A devenit cea mai activă și răspândită publicație românească din Bucovina. Participă activ la unirea Bucovinei cu România. În primăvara anului 1919 lui Sextil Puşcariu i se oferă postul de ministru al Bucovinei la București, dar refuză, preferând să rămână un om de știință. Este numit comisar general al Consiliului Dirigent privind organizarea Universității Daciei Superioare din Cluj. Devine primul rector român al Universității din Cluj și pune temelia Muzeului Limbii Române (1919), primul institut românesc de lingvistică. Sextil Puşcariu a făcut parte din delegația României la Liga Naţiunilor de la Geneva (1922-1925), a reprezentat România la mai multe foruri lingvistice. A decedat în ziua de 4 mai 1948 în localitatea Bran.
La 4 ianuarie 1946 s-a născut compozitorul şi cântărețul român de muzică ușoară, Mihai Constantinescu. Mihai Constantinescu a absolvit Școala Populară de Artă, clasa Florica Orăscu, în 1972, iar în anul următor – Institutul de Educație Fizică și Sport din București. Mihai Constantinescu a făcut parte din corul de copii al Radiodifuziunii, iar în anul 1964 intră în grupul „Mondial”. În această perioadă încep să-i apară primele piese. I-au adus o mare popularitate cântecele „Un simplu om”, „Sus, în deal”, „Un zâmbet, o floare” etc. Mihai Constantinescu a fost unul dintre cei mai cunoscuți interpreți și compozitori de muzică ușoară tradițională românească, fiind autor a zeci de șlagăre care au rămas în memoria mai multor generații. În 2002, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România i-a lansat un caiet de cântece selectate din șlagărele lansate în trei decenii. Tot în anul 2002, Mihai Constantinescu a primit Diploma de Onoare la Gala Muzicii Ușoare „O zi printre stele” din partea Ministerului Culturii. Unul dintre artiștii simbol ai muzicii ușoare românești din anii 1970, alături de cântăreți precum Dan Spătaru, Margareta Pâslaru, Angela Similea, Cornel Constantiniu, Mihai Constantinescu a intrat într-un con de umbră în ultimele două decenii, muzica pe care o interpreta fiind considerată ușor depășită. A decedat la 29 octombrie 2019 în vârstă de 73 de ani.
La 4 ianuarie 1998 a încetat din viață Vasile Veselovski, compozitor de muzică ușoară; creatorul multor șlagăre îndrăgite precum „Strada Speranței”, „Fluierând pe stradă”, „Merit eu”, „Tu”, „Și dacă”, „O chitarǎ cânta”, „Și m-am îndrăgostit de tine”. Vasile Veselovski s-a născut la 18 decembrie 1925, la Pitești. A absolvit Conservatorul din București (1947-1952). Dragostea pentru muzică a apărut din copilărie, pentru că tatăl l-a învățat să cânte la balalaică, mandolină și chitară și apoi la acordeon. În timpul școlii și facultății a făcut parte din mai multe coruri: Liceul Teoretic de băieți Pitești (dirijor Alfons Popescu), Corala „Crai Nou” (dirijor Liviu Kavassi), biserica „Delea Nouă”, biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena — Bariera Vergului” (dirijor Gheorghe Bazavan). Compozitor cu o originalitate deosebită a stilului, Vasile Veselovski s-a impus prin inventivitatea melodică, datorită căreia, multe dintre cântecele sale au devenit șlagăre. Stilul său este de asemenea caracterizat de căutări pline de succes pentru preluarea unor elemente de intonație si ritm din folclorul românesc, pe care le-a dezvoltat în mod creativ, aducând prospețime și o largă accesibilitate cântecelor sale.
La 4 ianuarie 2018 a încetat din viață Aharon Appelfeld (Erwin Appelfeld), scriitor israelian originar din Bucovina. S-a născut la 16 februarie 1932 în satul Jadova Veche, Storojineț. În anii Celui de-al Doilea Război Mondial, a supraviețuit morții violente a mamei sale, ghetoului din Cernăuți și deportării într-unul dintre lagărele de concentrare din Transnistria, de unde a reușit să evadeze. După trei ani de ascunzișuri și privațiuni, Appelfeld s-a alăturat Armatei Sovietice, alături de care a ajuns până în Iugoslavia. Ulterior, s-a regăsit în Italia, iar de acolo s-a mutat în Israel. A fost profesor de literatură ebraică la Universitatea Ben-Gurion din Beer Șeva; a câștigat premii literare prestigioase în Israel, Franța și Germania. A scris și a publicat peste patruzeci de cărți, care au fost traduse în mai mult de treizeci de limbi. În autobiografie el remarca: „La Cernăuți, pe când aveam nouă ani, m-a surprins războiul. Acolo a murit mama mea. Din Cernăuți, eu și tatăl meu am fost aruncați în spatele sârmei ghimpate a unui lagăr de concentrare; la scurt timp după aceea am fost despărțiți și, de atunci, nu mi-am mai văzut tatăl niciodată. Am avut norocul să evadez din lagăr, iar acesta a fost începutul unor rătăciri nesfârșite pe drumurile Ucrainei… Ucraina s-a întipărit în memoria și în inima mea”.
Evenimentele zilei de 4 ianuarie în istorie:
46 î.Hr.: Iulius Cezar înfrânge armata republicană condusă de fostul său susținător, Titus Labienus, în bătălia de la Ruspina (astăzi în Tunisia).
1499: Domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, după ce refuzase să plătească tribut otomanilor, atacă şi înfrânge o oaste turcească.
1926: Parlamentul României votează îndepărtarea prințului Carol (viitorul rege Carol al II-lea) de la succesiune („Actul de la 4 ianuarie”) și recunoașterea prințului Mihai ca principe moștenitor al României. Pe timpul minoratului lui Mihai s–a instituit o regență formată din patriarhul Miron Cristea, președintele Înaltei Curți de Casație, Gheorghe Buzdugan și prințul Nicolae de Hohenzollern.
1988: A decedat Petrea Cruceniuc, poet şi publicist din R. Moldova.
2010: A decedat Arhip Cibotaru, poet, prozator şi dramaturg din R. Moldova.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com