Sfinţii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur sunt prăznuiți la 30 ianuarie (stil nou) ca cei mai mari învăţători şi păstori ai Bisericii. În această zi prăznuim roadele pe care multa lor strădanie le-a adus Bisericii Mântuitorului Iisus Hristos. Sfinţii Trei Ierarhi au trăit cam în aceeaşi vreme, adică în veacul al patrulea, şi toţi trei au adus Ortodoxiei chezăşia şi strălucirea sfinţeniei unor oameni cu înaltă ştiinţă de carte, cunoscând ei atât adâncurile învăţăturii lui Dumnezeu din Sfintele Scripturi, moştenite de la Sfinţii Apostoli, cât şi preţuind ceea ce era bun în ştiinţa şi filosofia vremii lor. Fiind toţi trei mari Ierarhi ai Bisericii, au folosit amvonul, dar fiecare în felul său.
Sfântul Vasile cel Mare. Sfântul Vasile cel Mare a fost totodată păstor al mirenilor, dar şi mare îndrumător al călugărilor. Cele mai vestite cuvântări ale lui, din amvon, sunt tâlcuirile la Cartea Facerii şi tâlcuirile la Cartea Psalmilor. Cât priveşte rânduielile date de el călugărilor, acum 16 veacuri, ele dăinuiesc şi astăzi. Vrednic de însemnat este locul pe care Sfântul Vasile îl dă muncii, alături de rugăciune, în viaţa călugărilor. Cu adevărat, învăţător al mirenilor, el uneşte cuvântul cu fapta, chemând pe cei bogaţi să sprijine aşezămintele creştine întemeiate de el pentru ajutorarea săracilor, a bolnavilor, a tuturor celor slabi şi neputincioşi din cetate.
Sfântul Grigorie Teologul. Şi Sfântul Grigorie de Nazianz a folosit puterea cuvântului în chip minunat. Orator înnăscut, poet şi mare teolog, Sfântul Grigorie şi-a câştigat renumele de „Cuvântătorul de Dumnezeu”, adică „Teologul”, tălmăcind pe înţelesul oamenilor din timpul său, taina Sfintei Treimi.
Chemat la Constantinopol, cetate care căzuse atât de mult în rătăcirea lui Arie, încât nu mai rămăsese în ea decât o singură biserică ortodoxă, Biserica Învierii, după cinci ani de cuvântări în această biserică, starea lucrurilor s-a răsturnat şi în toată capitala nu mai era decât o singură biserică a adepţilor lui Arie, toate celelalte redevenind ortodoxe. Pentru aceasta a şi fost ales arhiepiscop al Constantinopolului. Sfântul Ioan Gură de Aur. Sfântul Ioan Gură de Aur a folosit amvonul mai ales pentru învăţarea mirenilor, chemându-i pe toţi, de la cei mai smeriţi, până la cei mai semeţi, la pocăinţă şi la milostenie, îmbărbătându-i şi dojenindu-i, dând ca pildă viaţa sa de nevoinţă, dar şi de dârză bărbăţie.
A fost socotit cel mai iscusit predicator pe care l-a avut Biserica. Drept mărturie a cuvântărilor lui, el a lăsat Bisericii Tâlcuirea Evangheliei după Matei şi Tâlcuirea celor 14 Epistole ale Sfântului Apostol Pavel. În sfârşit, Sfinţii Trei Ierarhi s-au asemănat între ei şi prin slăbiciunea lor trupească. Toţi trei au avut o sănătate plăpândă, îndurând cu răbdare numeroase neputinţe şi boli. În slăbiciunea vasului lor trupesc sălăşluia însă tăria cea neasemănată a Duhului şi cuvântul lor era unit cu fapta.
Pricina de dezbinare a celor Trei Ierarhi. Împodobiţi cu asemenea daruri, Sfinţii Trei Ierarhi au fost mult cinstiţi în toată lumea creştină, încât cinstirea lor a ajuns o pricină de dezbinare între credincioşi.
Neînțelegerea ajunsese atât de mare, încât creștinii ajunseseră să se împartă între ei, iar cinstirea lor să fie piatră de poticnire. Sfinții Trei Ierarhi nu au suportat această dezbinare și s-au arătat, unul câte unul, apoi toți trei, unui arhiereu înțelept, care păstorea cetatea Evhaitelor și au grăit așa: „După cum vezi, noi la Dumnezeu suntem una şi nicio vrajbă nu este între noi. Fiecare din noi, la timpul său, îndemnaţi de Duhul Sfânt, aşa am învăţat. Nu este între noi unul întâi şi altul al doilea. Drept aceea, porunceşte celor ce se învrăjbesc să nu se mai certe pentru noi. Că nevoinţa noastră, cât am fost în viaţă şi după moarte, a fost să împăcăm pe oameni şi să aducem pace şi unire în lume. Aşadar, fă-ne praznic la toţi trei într-o singură zi şi înştiinţează despre aceasta pe creştini, că noi, în faţa lui Dumnezeu, suntem una”.
Ascultând porunca celor Trei Ierarhi, Ioan, Mitropolitul Evhaitelor, a rânduit pomenirea celor Trei Ierarhi laolaltă, pe data de 30 ianuarie. El a considerat că a adunat într-un singur glas cele trei chemări ale Ortodoxiei: chemarea călugărească a Sfântului Vasile cel Mare, înalta teologie a Sfântului Grigorie Teologul și evanghelia practică a Sfântului Ioan Gură de Aur.
Tradiții și superstiții de Sfinţii Trei Ierarhi. De ziua celor mai mari păstori ai creștinătății, în mai multe sate se obișnuiește ca, în această zi de sărbătoare, să se facă praznice de pomenire a morților din familie. Fetele tinere se roagă și țin post în această zi pentru a avea o căsnicie fericită. Mamele fetelor de măritat se roagă pentru ele, pentru a avea noroc.
Conform tradiției, se spune că cine va munci în această zi, nu îi va merge bine în „ale casei”. În tradiția populară, se spune că de 30 ianuarie se schimbă vremea, adică începe primăvara.
În această zi de sărbătoare nu se spală rufe, nu se mătură gospodăriile. Tot în ziua sărbătorii Sfinții Trei Ierarhi nu este bine să se înstrăineze lucruri din casă. Nu este bine să împrumutăm lucruri, tocmai pentru a ne proteja casa de pagubă.
Se spune că Sfântul Grigorie Teologul este apărătorul văduvelor. Văduvele care au probleme financiare, trebuie să se roage în această zi și să ceară ajutorul Sfântului Grigorie. (Basilica.ro)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com