Nicolae Mintencu – in memoriam
S-a împlinit un an de când a plecat în lumea celor drepți vestitul profesor de română și rapsod popular, Nicolae Mintencu, învățător emerit al Ucrainei, laureat al mai multor festivaluri și concursuri internaționale de folclor. Satul Voloca a pierdut un mare pedagog și un interpret de o valoare deosebită.
Nicolae Mintencu, fiind înzestrat cu calități vocale alese, putea să-și continue studiile la Chișinău și să aibă acces la scena mare și să-și facă o carieră muzicală strălucită, dar a rămas în satul natal, pentru a-și ajuta mama, căci a fost unicul ei fecior. I-a surâs norocul de a rămâne la Cernăuți, unde a fost angajat crainic la radio, dar nu s-a folosit de el, tot din același motiv. În scurt timp s-a întors la Voloca și pe parcursul a 50 de ani a activat la Școala medie din localitate. La mai multe generații de fii și fiice ale satului le-a insuflat dragostea pentru graiul matern. A făcut-o la cel mai înalt nivel profesionist. Câțiva discipoli de-ai lui și-au încercat puterile pe ogorul literelor române. Însuși profesorul lor a scris versuri și a scos de sub tipar mai multe cărți – de versuri, precum și istoria Școlii din Voloca, o culegere de folclor volocean.
Nicolae Mintencu a fost conștient de ce capacități dispune, dar n-a regretat niciodată că n-a devenit artist profesionist. Ținea la ipostaza sa de rapsod popular, iar la Muzeul satului Voloca este un stand întreg despre palmaresul său muzical. A evoluat cu succes la festivalurile și concursurile internaționale de folclor, la care a fost invitat, a participat la enumerate emisiuni muzicale de la Televiziunea Regională din Cernăuți, i-a scos pe scena regională pe elevii săi, demonstrându-le cum trebuie să-și iubească graiul, cântecul și tradiția populară.
Nicolae Mintencu n-a avut CD-uri, dar se păstrează videoclipuri cu cântecele sale. Le-a adunat cu grijă prietenul său și fost coleg de breaslă, Nicolae Paulencu. Deci, tehnica modernă face ca fermecătoarele cântece ale lui Nicolae Mintencu să răsune și astăzi în Voloca.
Amintirii luminoase despre pedagogul, rapsodul și poetul Nicolae Mintencu am consacrat această poezie:
Doina orfană
S-a dus rapsodul… Pe veci s-a dus.
Orfană-i doina – a Volocii.
Cu razele soarelui din apus
Îl trec în cartea lor prorocii.
Zilele menite ca un stol
Au zburat spre neștiute zări.
A cedat la alții cheia sol
Să deschidă divine cântări.
Le-a poruncit din înalt decor:
„Vă las cântecele mele,
Să bată o inimă cu dor
Sub ia albă, cu mărgele.
Acum alte lumi mi s-au deschis –
Cerul și-a ridicat cortina.
Mă scuzați, nu pot ieși la bis –
Să cânte cucu-n Bucovina!”.
Satul său, cel drag de lângă Prut,
Vegheat de arcașii de pe plai,
Îi păstrează tot ce a avut:
O carte, o baladă, un grai…
Vasile CARLAȘCIUC
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com