La 13/25 februarie 1849 delegația condusă de mitropolitul Andrei Șaguna a prezentat împăratului Franz Joseph Petițiunea generală a fruntașilor români din Transilvania, Banat și Bucovina. Petiția, prin care se cerea, între altele, legitima constituire a națiunii române într-un organism statal de sine stătător în cadrul Imperiului austriac, administrație în limba română, reprezentanță proporțională în parlamentul imperial. De asemenea, românii transilvăneni mai solicitau și un reprezentant pe lângă guvernul imperial și organizarea unui congres al tuturor românilor.
La 25 februarie 1866 a avut loc debutul literar al lui Mihai Eminescu în revista „Familia” din Oradea, cu poezia „De-aș avea…”. 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În 12/24 ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul. Elevii scot o broșură, „Lăcrimioarele învăţăceilor gimnazişti” (Lăcrimioare… la mormântul prea-iubitului lor profesoriu), în care apare și poezia „La mormântul lui Aron Pumnul”, semnată M. Eminoviciu, privatist. La 25 februarie/9 martie (stil nou) debutează în revista „Familia” a lui Iosif Vulcan, cu poezia „De-aş avea”. Iosif Vulcan îi publică poemul sub numele de Eminescu, fără a-l întreba pe autor, nefiind mulțumit de sufixul patronim slavon, ici, din numele acestuia. Eminescu acceptă noul nume, fiind de acord că este mai potrivit. La revista „Familia” a trimis 12 poezii: „De-aș avea”, „O călărire în zori”, „Din străinătate”, „La Bucovina”, „Speranța”, „Misterele nopții”, „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”, „La Heliade”, „La o artistă”, „Amorul unei marmure”, „Junii corupți”, „Amicului F. I.”, precum și articolul „Repertoriul nostru teatral”.
La 25 februarie 1881 a încetat din viaţă Cezar Bolliac, poet şi publicist român, fruntaş al Revoluţiei de la 1848, unionist militant şi om politic democrat. Cezar Bolliac sau Cesar Bolliac (n. 23 martie 1813, București – d. 25 februarie 1881, București) a fost promotor al studiilor arheologice și gazetar român. Ca fruntaș al Revoluției de la 1848, a participat la toate acțiunile ei importante: este prezent la citirea proclamației revoluționare; este însărcinat „să ridice tabacii și mărginații și tinerimea din București, să meargă gloată la Palat și să ceară sancționarea Constituțiunii”. A fost secretar al guvernului provizoriu, vornic al capitalei, membru în comisia pentru dezrobirea țiganilor.
La 25 februarie 2024 a decedat Alex Ștefănescu, unul dintre cei mai importanți critici și istorici ai literaturii române; publicist, realizator de televiziune; membru al Uniunii Scriitorilor din România. Alex Ștefănescu s-a născut în 1947 la Lugoj (unde părinții săi, amândoi din nordul Moldovei, s-au aflat temporar). A urmat școala primară și liceul la Suceava, între 1954 și 1965. Licențiat al Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București, în 1970. Între 1971 și 1989 lucrează succesiv în redacțiile publicațiilor Tomis, SLAST, România liberă, Magazin. Din 1990 este redactor la România literară, iar în 1995 devine redactor-șef al acestei reviste. Membru al Uniunii Scriitorilor din 1977. La sfârșitul lui 1994 înființează o editură particulară, Mașina de scris, condusă de soția sa, Domnița Ștefănescu. Membru al Consiliului de Administrație al TVR în perioada 1998–2002. Autor a peste 5 000 de articole de critică literară, publicate în presă. Autor al piesei de teatru Melania și ceilalți, jucată la Teatrul Fantasio din Constanța în 1992 (cu titlul Love story în lift), în regia lui Constantin Dinischiotu, și la Teatrul de Stat din Arad în 1994, în regia lui Sabin Popescu. Autor al scenariului pentru serialul de teatru TV în 12 episoade Căsătorie imposibilă (în regia lui Silviu Jicman, difuzat în 2000). Realizează pentru Realitatea TV, săptămânal, timp de doi ani, 2004–2005, emisiunea „Un metru cub de cultură“ (Premiul APTR pentru talk-show-uri în 2004). Realizează pentru TVR Cultural, săptămânal, începând din 2007, emisiunea „Istoria literaturii române contemporane povestită de Alex Ștefănescu“.
La 25 februarie 2025 s-a stins din viață Vladimir Beșleagă, romancier, eseist şi om politic din Republica Moldova. Nume de referinţă în proza, cultură şi viaţa politică. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova (1955); a făcut doctorantura la aceeaşi instituţie, având ca temă de studiu „Liviu Rebreanu, romancier”. Şi-a început activitatea literară în anii ’60. Colaborează cu publicaţiile „Chipăruş”, „Cultura Moldovei”, „Tinerimea Moldovei”; este redactor-şef adjunct la revista „Nistru” (1977-1982). Este Secretar al Uniunii Scriitorilor (1971-1976), Director al Muzeului Republican de Literatură „D. Cantemir” (1988); membru al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor. Deputat în primul Parlament al Republicii Moldova (1990-1994). Cartea de debut este „Zbânţuilă” (1956) şi alte cîteva opere ulterioare sunt dedicate micilor cititori. Primul roman, „Zbor frânt” (1966) este recunoscut drept una din prozele remarcabile ale perioadei postbelice, unul din romanele care au schimbat faţa prozei din Moldova. Sensul şi problemele existenţei umane, confruntarea etică, frământările sufleteşti, zona neliniştită a conştiinţei devin efectiv materia epică şi documentară a romanelor „Acasă” (1976, reeditat în 1998 cu titlul „Nepotul” şi textul comentat), „Ignat şi Ana şi Durere” (1979). Epica şi eseistica fuzionează şi în volumele cu subiect istoric „Sânge pe zăpadă” (1985) şi „Cumplite vremi” (1990). Vladimir Beșleagă are meritul de a fi utilizat noi tehnici narative, în special în romanul psihologic „Viaţa şi moartea nefericitului Filimon…”, scris în anii ’60 şi publicat abia în 1988. Prezenţă activă şi în publicistica social-politică: în ultimii ani semnează numeroase tablete, eseuri, reflecţii şi note memorialistice în publicaţiile „Flux. Ediţia de vineri”, „Sud-Est”, „Contrafort”, „Jurnal de Chișinău”. Alte cărţi: „Suflul vremii” (1981), „Jurnal” (1986-1988) (2002, Premiul Uniunii Scriitorilor). Romanele lui V. Beşleagă au fost traduse şi în alte limbi. A tradus din operele lui Longos, Erasm din Rotterdam ş.a. A primit Premiul de Stat al RSSM (1978). Este Scriitor al Poporului (1991). Istoricul literar Ion Simuț a remarcat: „Vladimir Beșleagă este cel mai important prozator al secolului al XX-lea, mai important pentru că e modern, mai tehnic şi mai complex decât Ion Druță sau decât oricare alt scriitor al provinciei noastre de est”.
Evenimente istorice din ziua de 25 februarie:
1573: Ivan Fedorov (Fedorovici) a înființat tipografia din Lviv și a început tipărirea cărții „Apostolul” – prima carte tipărită în Ucraina.
1841: S-a născut Pierre-Auguste Renoir, renumit pictor francez.
1871: S-a născut Lesia Ukrainka (Larysa Kosaci-Kvitka), remarcabilă scriitoare ucraineană, poetă, dramaturg, publicistă, folcloristă și activistă civică.
1956: Raportul lui Hrușciov. În cadrul lucrărilor celui de-al XX-lea Congres al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (14–25 februarie), liderul sovietic Nikita Hrușciov a condamnat cultul personalității lui Stalin, prin celebrul „Raport asupra cultului personalității”. Prezentat într-o sesiune închisă, dar devenit faimos în doar câteva zile, acest discurs va sta la baza destalinizării Uniunii Sovietice și a schimbărilor care vor afecta blocul socialist, începând chiar cu acel an.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com