Martirii satului Mogoșești
Această frumoasă localitate românească, rebotezată cu străinul nume Bairaky de către regimul stalinist în 1946, este atestată la 2 septembrie 1633 într-un document emis la Iași, care mărturisește că Orheianul cu soția sa Udochia au vândut a treia parte din jumătatea satului Mogoșești lui Isac de Sinehău pentru suma de 70 lei bătuți. Peste șase ani, adică la 12 aprilie 1639, Orheianul îi vinde aceluiași Isac de Sinehău a șasea parte din Mogoșești.
Documentul de vânzare și cumpărare s-a întocmit în prezența lui Dumitrașco Cioplan, mare vornic al Țării de Jos, Toader Petriceaico, mare vornic al Țării de Sus, Gavril, pârcălab al Sucevei, Pătrașco Ciogalea și Constantin Stârcea, pârcălabi ai Hotinului, Gligorie Ureche, spătar. Cred că este vorba despre ilustrul cronicar Grigore Ureche (1590-1647).
În ziua de 4 martie 1652 copiii logofătului Gavrilaș Mateiaș împart între ei moșiile rămase de la părintele lor. Satul Mogoșești devine proprietatea fiicei Alexandra. La 1 septembrie 1723 Vasile Volcinschi și soția sa Catrina, fiica Nacului de Sinehău, vând o treime din Mogoșești lui Iordachi Cantacuzino, iar pe data de 26 februarie 1782 acest sat aparținea mănăstirii din Horecea (Cernăuți).
În anul 1798 a fost creată ,,o tovărășie de boieri pentru vânzarea în bloc a moșiilor Fondului Religionar rămas în Moldova”, în componența căreia au intrat: Teodor Mustața, Nicolai Ruset, mare logofăt, Iordachi Balș și Iordachi Ruset, mari visternici, Panaite Cazimir și Constantin Carp, serdar. Guvernatorul Galiției, împuternicit de către Fondul Religionar din Bucovina, vinde la 27 septembrie 1804 acestei tovărășii de boieri pentru suma de 331 mii de galbeni împărătești 56 de moșii din Bucovina și Moldova, printre care se enumerau localitățile Mogoșești și Nicoreni (Mihoreni).
Conform recensământului populației din Moldova, efectuat în anii 1772-1773 de către organele administrative militare rusești din porunca mareșalului P. A. Rumeanțev, comandantul armatei ruse, dislocate pe teritoriul Principatului, satul Mogoșești avea 27 de gospodării, 5 țigani, 3 polonezi și un sârb.
În perioada interbelică Mogoșești făcea parte din comuna Buda, plasa Herța, județul Dorohoi. La 1930 localitatea avea 1.177 de locuitori, dintre care 1.171 români, 5 evrei, naționalitatea unui om n-a fost indicată în documentele recensământului general al populației României, efectuat în același an. Limba română era vorbită la acea vreme de 1.173 de locuitori. La 1932 satul dispunea de 270 de gospodării, 6 întreprinderi comerciale și industriale.
La finele lunii iunie 1940, satul Mogoșești a fost inclus în componența imperiului sovietic. Președinte al Consiliului Sătesc este numit ucraineanul Kormuș Ivan al lui Andrei, născut în 1907, membru al Partidului Comunist Român. În ținut este instaurată dictatura bolșevică. Încep persecuțiile politice. În perioada anilor 1940-1941, 1944-1945, sub securea dezmățului stalinist au căzut 26 de familii, constituind 60 de persoane, dintre care 59 erau români și un elvețian, stabilit cu traiul în perioada interbelică în această istorică localitate. În numărul martirilor au intrat 22 de bărbați, 20 de femei și 18 copii cu vârsta până la 16 ani. Lista persecutaților este compusă din 41 de țărani și un funcționar. 11 martiri aveau studii primare, iar trei osândiți nu știau carte. Spre Nordul îndepărtat și stepele pustii ale Kazahstanului au pornit eșaloanele morții cu 51 de locuitori ai satului Mogoșești, în numărul cărora se aflau 14 bărbați, 19 femei și 18 copii. Patru oameni au fost deportați în 1940, 41 – în iunie 1941 și șase – în 1945. Au apucat drumul calvarului 24 de persoane care erau ,,rude cu unii trădători ai patriei”, trei – cu ,,un element care prezintă un pericol social”, iar în privința a 24 de osândiți nu se știe motivul deportării. Șapte martiri au rămas să-și doarmă somnul de veci în regiunile Aktiubinsk din Kazahstan și Arhanghelsk din Federația Rusă. Organele puterii sovietice au arestat și condamnat la ani grei de închisoare 8 bărbați și o femeie, dintre care 4 martiri au fost întemnițați în lagărele staliniste de muncă corecțională pentru ,,trecerea ilegală a frontierei de stat”, 4 -,,pentru trădarea patriei”, iar unul – pentru ,,tentativa de trecere ilegală a frontierei de stat”. Conform datelor care au intrat în posesia Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți, un condamnat a murit în detenție.
Când sfântul răsărit de soare trezea un început de vară, au pornit spre neagra străinătate martirii: ACOSTĂCHIOAIE Gheorghe al lui Gheorghe, ACOSTĂCHIOAIE Profira, ALBU Mircea al lui Vasile, APACHIȚĂ Ilie, BÂNDIU Adam al lui Iordache, BÂNDIU Anica, BÂNDIU Catinca a lui Doroftei, BÂNDIU Gheorghe, BÂNDIU Gheorghe al lui Ion, BÂNDIU Ion al lui Cosma, BÂNDIU Maria, BÂNDIU Melania a lui Ștefan, BÂNDIU Paraschiva, BÂNDIU Valeria a lui Ion, BUDEANU Dumitru al lui Dumitru, CALAMANCIUC Dumitru al lui Doroftei, COSMA Eleonora a lui Ilie, COSMA Iurica a lui Dumitru, DAMIAN Gheorghe, GUSTAV Ludvig, IGNAT Anica a lui Ion, IGNAT Dorica a lui Gheorghe, IGNAT Georgeta a lui Gheorghe, IGNAT Gheorghe al lui Ilie, IGNAT Ion al lui Gheorghe, IGNAT Minodora a lui Gheorghe, IGNAT Minodora a lui Ion, IGNAT Nicolae al lui Ilie, IGNAT Profira a lui Ion, IGNAT Teodora a lui Nicolae, IVĂNESCU Vasile al lui Ilie, MIHAI Dumitru al lui Ștefan, MIHOREANU Gheorghe, MIHOREANU Maria, MIHOREANU Nicolae, NICU Mihalcea al lui Constantin, OLARU Gheorghe, OLARU Maria, OLARU Profira, ONOFREI Ion al lui Georghe, ONOFREI Minodora a lui Gheorghe, ONOFREI Minodora a lui Ion, PAVEL Ion al lui Constantin, PAVEL Maria a lui Gheorghe, PAVEL Maria a lui Ion, PAVEL Profira a lui Ion, RÂȘCU Anica, RÂȘCU Mandița a lui Gheorghe, RÂȘCU Maria, RÂȘCU Profira, RÂȘCU Valeria, RÂȘCULEAC Constantin, RÂȘCULEAC Gheorghe, ȘODRÂNGĂ Aglaia a lui Anton, ȘODRÂNGĂ Constantin, ȘODRÂNGĂ Dumitru, ȘODRÂNGĂ Magdalina a lui Petru, ȘODRÂNGĂ Maria a lui Petru, ȘODRÂNGĂ Mihai al lui Petru, ȘODRÂNGĂ Petru al lui Vasile.
La 1 ianuarie 1941, localitatea Mogoșești dispunea de 300 de gospodării țărănești, întrunind 2.000 de locuitori, dintre care 1.999 erau români și un elvețian. În sat se aflau două magazine, o școală. În proprietatea țăranilor se găseau 150 de pluguri, 150 de grape, 75 de brecuri, 899 hectare de pământ, 15 cai, 7 iepe, 100 de vaci, 390 de viței, 60 de boi, 200 de porci, 500 de oi, 10 stupi de albine. La 1 ianuarie 1992, satul Mogoșești din raionul Herța avea 1.715 locuitori, dintre care 1.690 erau de origine română, 21 de ucraineni, trei ruși și un polonez. Din datele indicate reiese că în perioada celor 50 de ani de dominație sovietică populația acestei așezări românești din fosta plasă Herța a fostului județ Dorohoi a scăzut cu 285 de locuitori.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți
Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com