O familie fericită
Într-un oraș, locuiau una lângă alta două familii. Unul dintre cupluri se certa permanent, dând vina unul pe celălalt pentru toate necazurile și încercând mereu să afle care dintre ei are dreptate. Cealaltă familie trăia în armonie – la ei nu existau nici certuri, nici neînțelegeri.
Gospodina cea arțăgoasă se mira de fericirea vecinei sale. O rodea invidia. Îi spune soțului:
— Du-te și vezi cum de le reușește lor să fie totul atât de bine și liniștit.
S-a dus acesta la casa vecinului și s-a furișat sub fereastra deschisă. Privește, ascultă. Chiar atunci, gospodina făcea curățenie prin casă. Ștergea de praf o vază scumpă. Deodată, a sunat telefonul. Femeia a fost distrasă și a lăsat vaza chiar pe marginea mesei. În acel moment, soțul ei a avut nevoie de ceva. A atins vaza, iar aceasta a căzut și s-a spart.
„Oho, să vezi ce urmează acum!” – se gândește vecinul.
S-a apropiat soția, a suspinat cu regret și îi spune soțului:
— Iartă-mă, dragul meu. Eu sunt vinovată. Am pus vaza atât de neglijent.
— Ce spui, draga mea? Eu sunt vinovat. Mă grăbeam și n-am observat-o.
— Ba nu, nu ești tu vinovat. Eu am fost neatentă. Să fie de noroc, așa cum se spune!
L-a durut inima pe vecin când a auzit. S-a întors acasă abătut. Soția îl întreabă:
— Te-ai întors cam repede. Ce-ai văzut?
— Da!
— Și cum e la ei?
— La ei, fiecare se consideră vinovat. De aceea nu se ceartă. Pe când la noi, fiecare are întotdeauna dreptate…
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com