La 6 aprilie 1483, în comuna Urbino, Italia, s-a născut Rafael, pictor și arhitect de seamă al Renașterii italiene de vârf. Rafael este cunoscut mai ales pentru Madonele sale și pentru compozițiile de mari dimensiuni realizate la Vatican, scrie Britanica. „Școala din Atena”, din Stanza della Segnatura, o încăpere din apartamentele private ale papei Iulius al II-lea din Vatican, este probabil cea mai faimoasă pictură a lui Rafael și una dintre cele mai importante opere ale Renașterii. Opera sa este admirată pentru claritatea formelor, ușurința compoziției și pentru realizarea vizuală a idealului neoplatonic al măreției umane. După moartea sa, pe 6 aprilie 1520, influența marelui său rival, Michelangelo, a depășit-o pe a lui până în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, când calitățile mai senine și armonioase ale lui Raphael au fost din nou considerate modele supreme. Datorită influenței istoricului de artă Johann Joachim Winckelmann, opera sa a devenit o influență formativă pentru pictura neoclasică, însă tehnicile sale au fost ulterior respinse în mod explicit și categoric de grupuri precum Pre-Raphaelite Brotherhood.
La 6 aprilie 1795 a apărut prima carte românească de matematică – Aritmetica, tipărită în Moldova datorată episcopului de Hotin, Amfilohie Hotiniul. Amfilohie Hotiniul (1730-1800) a fost un călugăr moldovean, care a îndeplinit între 1767-1770 funcția de episcop al Episcopiei Hotinului (de unde i se trage și numele) din cadrul Mitropoliei Proilaviei, aflată în jurisdicția canonică a Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol. Este autorul primei lucrări românești de geografie, remarcându-se și ca traducător al unor lucrări de aritmetică.
La 6 aprilie 1922, la Iași s-a născut Anatol Gujel, poet, prozator, traducător, publicist moldovean, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Copilăria şi adolescenţa şi le-a petrecut la Chişinău. A învăţat 7 clase la liceul „A. Donici”, iar clasa a 8-a, a terminat-o la liceul „B.P. Haşdeu». De mic a încercat să pună mâna pe condei, scriind primele lucrări în proză. A scris primul şi ultimul roman „Cavalerul din Toledo». În 1945 a absolvit Institutul pedagogic „Ion Creangă» din Chişinău. A început să publice poezii în revista „Licurici» (1940). Din 1950 lucrează în redacţia gazetei „Tinerimea Moldovei», iar între 1966 şi 1983 este redactor-şef adjunct al revistei „Moldova», devenind şi animatorul unor cenacluri literare. A susţinut două decenii la rând rubrica „De la Naslavcea la Giurgiuleşti», despre care şi azi cititorii mai în vârstă îşi amintesc. Reportajele le însoţeau multe ilustraţii color. Colinda din sat în sat, de la nord la sud, de la est , la vestul Moldovei. Culegea de la oameni simpli perle ale înţelepciunii populare, aducând tributul cuvenit la trezirea conştiinţei naţionale.
Debutează cu plachetele de versuri „Generaţia mea» (1951) şi „Schimbul nostru» (1952). În poemul „Povestea gorunului» (1954), poeziile din culegerile „Nistrule pe malul tău» (1956), „Fereastra cu trei muşcate» (1956), „Vânt de april» (1959), „Ostroave verzi» (1962), „Visătorii» (1963), „Sonata lunii» (1965), „Cutia de rezonanţă» (1968), „Scoica sarmatică» (1969), „Caietul cu scoarţe de chihlimbar» (1975), „Lanterna magică» (1978) ş.a. Anatol Gujel a cântat frumuseţea şi bogăţia plaiului natal, dragostea pentru mamă şi iubită.
Este autorul mai multor cărţi de publicistică și pentru copii. Ultima carte a lui Anatol Gujel apărută în 2004, „Am fost odată ca niciodată», este o carte de sinteză, înmănunchind versuri scrise în decurs de șase decenii. Poetul Arcadie Suceveanu l-a caracterizat astfel: „Anatol Gujel s-a manifestat cu pregnanță în ziaristica noastră postbelică, fiind secretar de redacție la ziarele „Tinerimea Moldovei” şi „Moldova Socialistă”, apoi redactor-şef adjunct la revista „Moldova”. A susţinut mult timp rubrica „De la Naslavcea la Giurgiuleşti”, în care a prezentat oameni şi locuri pitoreşti din Moldova. Modest din fire, fiind un poet discret, el n-a ieşit niciodată în prim-plan – a preferat să-şi scrie opera, conducându-se după dictonul latin „Festina lente” („Grăbeşte-te încet”). Astfel, el şi-a conservat combustia creatoare până în prezent şi a tipărit zeci de cărţi de poezie şi publicistică, dovadă fiind şi recentele volume „Am fost odată ca niciodată” şi „O revedere cu sine însuşi la 100 de ani””. Anatol Gujel a decedat în 2022.
La 6 aprilie 1941, la Gaești, județul Dâmbovița, s-a născut Gheorghe Zamfir, considerat pe drept „regele naiului”. A manifestat aptitudini muzicale încă din copilărie, când este atras de muzica lăutarilor, una din dorințele sale cele mai arzătoare fiind să cânte la acordeon cu taraful de țigani. La vârsta de 14 ani, tatăl sau îl înscrie la Liceul de Muzică „Dinu Lipatti”, cu intenția de a studia acordeonul, dar este acceptat la clasa de nai. După bacalaureat, se înscrie la Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București, pe care l-a absolvit în 1968.
După o carieră muzicală de succes, în 1982, în plin comunism, dedică un concert lui Dumnezeu. Cade în dizgrația cuplului Ceaușescu și este nevoit să plece în exil.
În cei peste 50 de ani de carieră, Gheorghe Zamfir creează peste 300 de lucrări în stil folcloric, cameral, coral, vocal, instrumental și simfonic. Este câștigătorul a 120 de discuri de aur și platină și are peste 120 milioane de albume vândute. Este singurul artist european care a câștigat doua discuri de aur în SUA și singurul artist român care a câștigat un disc de aur în Ungaria. În paralel cu activitatea concertistică, Gheorghe Zamfir a colaborat la coloane sonore ale mai multor filme, cum ar fi celebrul „A fost odată în America”, al regizorului Sergio Leone, și filmul „Kill Bill”, semnat de Quentin Tarantino. În 1990, după Revoluție, Gheorghe Zamfir se reîntoarce în România. Își continuă seria de concerte și turnee în Franța, Elveția, Republica Moldova și, mai ales, în Turcia, unde este declarat cel mai popular compozitor și artist al secolului XX.
La 6 aprilie 1953, în Putinești, Florești, s-a născut Vlad Pohilă, scriitor, publicist, traducător și profesor universitar român basarabean. Licențiat al secției de ziaristică din cadrul Facultății de Litere a Universității de Stat din Moldova (1975), a urmat la Moscova cursuri de Muzeistică și Studiul artelor (1976) și studii doctorale în Lingvistică la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe din Chișinău. A fost ghid și interpret în turism, în marile muzee de arte din Moscova și Sankt-Petersburg, timp în care, pe lângă rusă și franceză, a studiat limbi slave (bulgară, sârbă, croată, polonă, cehă) și baltice (lituaniană, letonă), precum și culturile acestor popoare. Ca ziarist, a lucrat la Noutăți editoriale, Limba și literatura moldovenească/Revistă de lingvistică și știință literară și Glasul/Glasul Națiunii, participând, în 1989, la tipărirea primelor numere, în condiții de clandestinitate, la Riga (Letonia) și la Vilnius (Lituania). A fost redactor, redactor-șef la Mesagerul, redactor la Viața Basarabiei și redactor-șef adjunct la Limba Română, redactor-șef al BiblioPolis, redactor, redactor și coautor la Calendar Național, redactor la Tyragetia, revista Muzeului Național de Istorie a Moldovei. A colaborat la ziare și reviste de limba română din Chișinău: Tinerimea Moldovei, Viața satului, Literatura și arta, Țara, Timpul, Jurnal de Chișinău etc., din București: România Liberă, Flacăra, Luceafărul, din Iași: 24 de ore, Cronica, Convorbiri literare, din Cernăuți: Zorile Bucovinei, Concordia, Plai românesc, Septentrion literar, la publicații ale diasporei românești din Germania, Franța, Canada, SUA, Australia etc. Editorial, a debutat cu studiul Nume proprii din alte limbi în context moldovenesc (1988), urmat de: Să citim, să scriem cu litere latine, Grafia latină pentru toți, Mic dicționar de nume proprii străine, a fost unul dintre autorii volumului Dicționar de greșeli. A tradus peste 20 de cărți de artă și ghiduri ale unor localități din Republica Moldova, proză scurtă, eseuri și poezii din mai multe limbi, precum și câteva romane. În 1989, a ținut cursuri de Ortografie a limbii române pentru profesorii din diferite sate și orașe ale Republicii, precum și din nordul Bucovinei. A predat cursuri de Limba română la Universitatea de Stat „Ion Creangă”, de stilistică și cultivarea limbii la Universitatea Liberă Internațională din Moldova. A decedat la 15 mai 2020, la Chișinău.
Evenimente istorice din ziua de 6 aprilie:
1327: Potrivit propriei sale relatări, poetul italian Francesco Petrarca a văzut-o pentru prima dată pe Laura – iubirea sa idealizată – în biserica Sf. Clara din Avignon. Dragostea lui pentru ea l-a făcut să scrie 317 de sonete în anii care au urmat.
1748: Au fost descoperite ruinele anticului oraș roman Pompei.
1749: Domnitorul Constantin Mavrocordat abolește șerbia în Moldova, prin redefinirea statutului vecinilor, care nu mai sunt considerați robi, ci țărani fără pământ.
1896: La Atena, Grecia, au fost deschise primele Jocuri Olimpice ale erei moderne, o competiție internațională ce a reînviat tradiția antică.
1917: Intrarea SUA în Primul Război Mondial.
1992: Miniștrii de externe ai Rusiei, Ucrainei, României și Moldovei au aprobat declarația comună privind încetarea focului în Transnistria.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com