La 8 mai 1653, venit de la Camenița cu întăriri militare (cazacii zaporojeni ai ginerelui său Timuș), Vasile Lupu l-a învins pe Gheorghe Ștefan la Popricani și își reîntoarce tronul Moldovei.
Gheorghe Rakoczy al II-lea, gândindu-se la tronul Poloniei, avea nevoie de un om devotat pe tronul Moldovei şi îl găsi în boierul Gheorghe Ştefan. Acesta intră în Moldova în 1653 cu ajutorul lui Ioan Kemeny din partea lui Rakoczy şi Diicul Spătarul, din partea lui Matei Basarab. Domnitorul Vasile Lupu fuge peste Nistru, la Cameniţa, dar se întoarce în scurt timp cu cazacii ginerelui său Timuş şi iese învingător la Popricani, dar nu se mulţumeşte numai cu recâștigarea tronului, ci îl urmăreşte pe Gheorghe Ştefan şi în Muntenia, cu gândul de a se răzbuna pe Matei Basarab. Este însă învins la Finta, la 17 mai 1653 şi pierde definitiv tronul. Fuge la cazaci, de acolo la tătari şi apoi la Constantinopol, unde a fost închis în Cele Şapte Turnuri. După eliberare, încearcă zadarnic să-şi recâștige tronul. În 1661 Vasile Lupi moare la Constantinopol.
Prima domnie a lui Vasile Lupul a fost relativ lungă – din 1634 până în 1653. Prin prestigiul său pe plan intern şi prin legăturile sale externe, Vasile Lupu a dat o nouă strălucire Principatului Moldovei. Influenţa lui în Răsărit era aşa de mare, încât după dorinţa lui punea sau scotea din scaun Patriarhii din Constantinopol, Alexandria, şi Ierusalim, pe care îi susţinea cu banii săi. Intervenţia lui Vasile Lupu l-a pus ca Mitropolit în Alba Iulia pe Ilie Iorest, în 1640. Domnitorul Vasile Lupu a asigurat un nou avânt culturii bisericeşti în Moldova. „Predoslovia” domnitorului Vasile Lupu la „Cartea românească de învăţătură” („Cazania”) a eminentului mitropolit Varlaam, se adresa către „toată seminţia românească, pretutinderea ce se află pravoslavnici într-aciastă limbă”, arătându-se că s-a scris lucrarea pentru ca să „dăruim şi noi acest dar limbii româneşti, carte pre limba românească”.
Domnitorul Vasile Lupu a ctitorit mai multe biserici, dintre care cea mai frumoasă este Biserica Trei Ierarhi de la Iaşi. Pe lângă domnitorul a înfiinţat o şcoală şi o tipografie, cu ajutorul și susținerea mitropolitului de la Kiev Petru Movilă.
La 8 mai 1711 domnitorul Dimitrie Cantemir s-a adresat locuitorilor Moldovei cu îndemnul de a se ridica la luptă împotriva dominației otomane. Arăta că, în timp ce „păgânul cel necredincios și călcător de jurământ […] a făcut atâtea năvăliri silnice asupra Moldovei, a dărâmat cetăți și întărituri, pe altele le-a luat în stăpânire ca Tighina, Chilia, Cetatea Albă, Galații, Renii, Soroca, Izmailul cu alte locuri lângă Dunăre și tot ținutul Bugiacului, și el însuși sub cuvinte închipuite, a îngăduit adesea tătarilor să prade toată țara Moldovei, a luat în aspră robie pe locuitorii ei”…
În ziua de 8 mai 1852 a avut loc premiera comediei „Chirița în provincie” de Vasile Alecsandri. Vasile Alecsandri (1821-1890) a fost poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. În 1850, după o absență de aproape doi ani, Vasile Alecsandri se întoarce în țară; publică în revista „Bucovina” mai multe poezii populare. Începe sa lucreze la ciclul Chirițelor cu „Chiriţa în Iaşi”. Aceasta va fi urmată de „Chirița în provincie” (1852), „Chirița în voiagiu” (1864) și „Chirița în balon” (1874). Coana Chirița, pe numele ei de scenă Chirița Bârzoi, este personajul principal și eponim al unei serii de comedii scrise de Vasile Alecsandri. În aceste piese, coana Chirița este soția lui Grigore Bârzoi și mamă a trei copii: Aristița, Calipsița și Guliță. Acțiunea comediilor se concentrează în jurul protagonistei, care este o moșiereasă de la țară, incultă și grosolană, care dorește să pară o aristocrată educată, cu preocupări mondene și vorbitoare de limba franceză, pe care însă o stâlcește înfiorător.
Secolul al XIX-lea a marcat trecerea la o nouă viziune, tipic occidentală. Tocmai această înnoire a situat societatea românească în fața pericolului de pierdere a identității, din cauza tendinței de a imita cultura occidentală și de a neglija tezaurul cultural național. Ciclul Chirițelor reprezintă o formă de manifestare împotriva împrumuturilor fără fond.
La 8 mai 1949, în localitatea Vânători din raionul Nisporeni, s-a născut Ștefan Petrache, interpret moldovean de muzică ușoară. Ștefan Petrache își face studiile la Institutul de Arte „Gavriil Musicescu”. Debutează în 1974, în calitate de solist al Orchestrei Simfonice și de Estradă a Radioteleviziunii Moldovenești. Ulterior activează ca solist în legendarele formații vocal-instrumentale din Moldova „Orizont” (1977) și „Contemporanul” (1978-1981). În perioada anilor 1982-1987, Ștefan Petrache își extinde arealul activităților și devine director artistic și solist al formației „Plai”. Între anii 1988-1990 este solist în formația de promovare a muzicii a Filarmonicii de Stat din Chișinău.
Anul 1991 pentru Ștefan Petrache este unul de cotitură. Atunci, spre regretul mediului cultural și al întregii comunități, Ștefan Petrache se retrage din scenă și se consacră familiei, păstrând relația de suflet cu viața artistică a Republicii Moldova. Maestrul Ștefan Petrache a pus pe note versuri irepetabile, a vibrat în unison cu trăirile tinerilor și sentimentele mărețe, lăsând moștenire veritabile opere de artă. Piese ca De-aș avea, În august, Chemarea casei părintești, Ce-aș fi fost, Crede-mă, Balada haiducească, Iubește, Monolog sunt nemuritoare. Pentru contribuție valoroasă la dezvoltarea artei muzicale și pentru talentul deosebit, lui Ștefan Petrache i-a fost conferit titlul onorific Artist Emerit (1986) și cel de Artist al Poporului (2010). Este deținătorul Medaliei „Meritul Civic” (1994), al medaliei „Gloria Muncii” (2001) și cavaler al „Ordinului Republicii” (2014). Ștefan Petrache s-a retras în culisele eternității pe 13 ianuarie 2020.
La 8 mai 1970, în satul Verejeni, raionul Telenești, s-a născut Laurențiu Popescu, interpret de muzică ușoară din Moldova. A absolvit Colegiul de muzică „ Stefan Neaga» din Chișinău la clasa de cobză. În anul 1989, a participat la concursul „In memoriam Ștefan Neaga”, obținând premiul III. A absolvit Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice. A activat în diferite orchestre de muzică populară, cântând la cobză și chitară. A colaborat cu interpretul de muzică ușoară Vitalie Dani. În anul 2000 a format trupa „SAVANA», împreună cu Diana Pleș și Tatiana Malaia. A susținut numeroase concerte în R. Moldova și România. În 2003 a participat la concursul internațional „Două inimi gemene”, la secțiunea compoziție, ocupând locul I cu melodia „Mi-e dor de voi părinți». La finele aceluiași an a lansat primul album — „Numai cu tine». Laurențiu Popescu colaborează cu cantautorul Vitalie Dani, compozitorii Anatol Lupu, Sergiu Musteață, Igor Mazurov, Andrei Sava.
Evenimente istorice din ziua de 8 mai:
1429: Ioana d’Arc a eliberat orașul Orléans, un moment decisiv în Războiul de O Sută de Ani.
1859: A fost înființată Crucea Roșie, inițiată de Henry Dunant, a cărui zi de naștere este chiar 8 mai (1828).
1877: A fost descoperită sculptura „Hermes ținându-l pe micul Dionysos”, atribuită lui Praxiteles.
1885: Primul spectacol de operă în limba română. Trupa română de operă a Teatrului Național din București, alcătuită din inițiativa și sub conducerea lui George Stephănescu, a dat primul spectacol în limba română cu opera Linda de Chamounix, de Gaetano Donizetti.
1945: Semnarea capitulării necondiționate a Germaniei, punând capăt războiului în Europa.
1945: S-a semnat, la Moscova, un acord comercial româno-sovietic, în baza căruia, au fost înființate societăți mixte româno-sovietice, cu scopul oficial de a gestiona recuperarea datoriilor României față de Uniunea Sovietică – celebrele „sovromuri”, care s-au dovedit a fi o formă de spoliere rapace a economiei românești de către URSS, au reprezentat cea mai durabilă și mai rentabilă formă de exploatare de către URSS a bunurilor generale din România, dar de fapt exploatarea la sânge a bogățiilor naturale ale țării și, în general, a economiei românești. Sovrom-urile au funcționat până în 1956, când au fost dizolvate.
2003: Congresul Statelor Unite ale Americii a ratificat Protocoalele de aderare la NATO a statelor invitate: România, Bulgaria, Estonia, Lituania, Letonia, Slovacia și Slovenia.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com