La 6 iunie 1716 domnul muntean Ştefan Cantacuzino fost ucis la Constantinopol, împreună cu tatăl său, stolnicul Constantin. Bunicul său era postelnicul Constantin Cantacuzino. Ștefan era fiul stolnicului Constantin Cantacuzino, un mare umanist educat în Italia. Prin tată, era nepot de frate al domnului Țării Românești, Șerban Cantacuzino, al ctitorului Mihai Cantacuzino și al Stancăi Cantacuzino, soția lui Constantin Brâncoveanu. Corpurile le-au fost aruncate în mare, iar capetele au fost umplute cu bumbac și trimise la Adrianopol, unde au fost prezentate vizirului Gin-Ali. Ștefan Cantacuzino a fost domnul Țării Românești din aprilie 1714 până la 21 ianuarie 1716, fiind ultimul conducător pământean al țării înainte de instituirea domniilor fanariote. În timpul domniei lui a început războiul între turci și creștinii europeni conduși de principele Eugeniu de Savoia. Ștefan a luat partea nemților habsburgici, comunicându-i lui Steinville știri despre stadiul pregătirilor de război ale Porții. Ștefan a fost mazilit și ridicat din București de un capugiu, trimis de Poartă. Ambasadorul englez la Constantinopol scria deja la 9 ianuarie către secretarul de stat că mazilirea are ca motiv gelozia marelui vizir, iar Ștefan era înlocuit cu Mavrocordat pentru că Poarta avea mai multă încredere în acesta din urmă, iar familia sa din Constantinopol era chezășie.
În ziua de 6 iunie a anului 1883 a încetat din viaţă compozitorul şi dirijorul român Ciprian Porumbescu. A fost unul dintre cei mai faimoși compozitori pe vremea sa. Printre cele mai populare lucrări sunt „Balada pentru vioara si orchestra” op. 29, opereta „Crai Nou”, pusă în scenă pentru prima dată în sala festivă a Gimnaziului Românesc din Braşov (astăzi Colegiul Național „Andrei Șaguna”), unde pentru scurtă vreme a fost profesor de muzică (1881-1883). Ciprian Porumbescu a compus muzica pentru celebrul cântec patriotic „Pe-al nostru steag e scris Unire”, a cărui muzică este astăzi în Albania imnul național. De asemenea, a scris și melodia fostului imn al României – „Trei culori”. Ciprian Porumbescu s-a stins din viață în casa de la Stupca, sat numit azi Ciprian Porumbescu în onoarea marelui compozitor, sub ochii tatălui său și ai surorii sale, Mărioara la 29 de ani, fiind bolnav de tuberculoza. La Cernăuţi, unde şi-a făcut studiile, este o placă comemorativă „Ciprian Porumbescu”, numele lui îl poartă şi o stradă din suburbia Horecea.
La 6 iunie 1934, Bursuc, raionul Camenca, s-a născut Gheorghe Malarciuc, prozator, dramaturg, scenarist, publicist și politician. A absolvit în 1956 Universitatea de Stat din Chișinău, după absolvire lucrând ca secretar responsabil și redactor-șef la revista Scînteia leninistă, redactor la Comitetul de Radio și Televiziune din RSSM, redactor-șef adjunct al secției scenarii la Studioul Moldova-film, corespondent al săptămânalului Literaturnaia gazeta. În 1963 Teatrul Național i-a prezentat comedia Nu mai vreau să-mi faceți bine și, peste un an, Eroica. A mai scris piesele Zile de foc, de apă și de pământ, Marsilieza, Dragă consăteanule!, Cel mai iubit, montate la Chișinău și la Bălți; scenarii de filme: Ultima noapte în rai, Serghei Lazo, Viscolul roșu; libretul operei Serghei Lazo; cărți pentru copii: Din moși strămoși, Copilul și luna, Legende despre Lazo; volumul publicistic Scrisori din casa părintească. A fost un apărător vehement al naturii și un inițiator al mișcării ecologiste din Republica Moldova, devenind pionierul și însuflețitorul cercului de entuziaști care militau pentru purificarea mediului înconjurător. S-a stins din viață la 30 octombrie 1992, la Chișinău.
La 6 iunie 1938, în satul Nemţeni, raionul Hâncești, s-a născut Angela Păduraru, cântăreață de muzică populară din Republica Moldova. Nu a avut studii muzicale speciale, fiind un autodidact. Aceasta nu a împiedicat-o să activeze ca coristă în Capela corală „Doina» (1961-1962); solistă în ansamblul Filarmonicii din Chișinău (1962-1963); solistă a Orchestrei de muzică populară „Folclor» a Radioteleviziunii din Chișinău (1971-1984); coristă în Capela camerală a Radioteleviziunii din Chișinău (1984-1985). Angela Păduraru a fost o promotoare a folclorului autentic, a interpretat romanțe, un gen deosebit de complex, lăsând în fondul de aur al Radioteleviziunii circa 200 de piese. Repertoriul artistei includea piese inedite „Trandafiri și doi bujori», „Dor mi-i puiule de tine», „Ora despărțirii», „Mierlița când e bolnavă», „Te văzui neicuță-n poartă», „Are mama opt feciori», „Mamă eu te las cu drag», „Pasăre cu pene lungi», „Dacă vântul te alină», „Zi-i bade, cu fluierul», „Vale, vale și iar vale» ș.a. În 1976 Angelei Păduraru i se conferă titlul de artistă emerită din Republica Moldova. Angela Păduraru a decedat la 26 iulie 1995, fiind înmormântată la Cimitirul Central din Chişinău. La Nemțeni, satul de baștină al Angelei Păduraru, este instalat un bust dedicat interpretei și este organizat anual Festivalul „Angela Păduraru».
La 6 iunie 1939, Sânger/Jilovca, fostul raion Noua Suliță, regiunea Cernăuți, s-a născut Dumitru Coval, publicist, scenarist, profesor universitar, membru al Uniunii Jurnaliștilor din Moldova. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat de la Chișinău (1961). Și-a început activitatea în calitate de ziarist, a devenit membru al Colegiului de redacție al ziarului Moldova Socialistă (azi, Moldova Suverană). În 1970 a devenit Doctor în Filologie cu teza Critica literară moldovenească în presa din prima jumătate a secolului XIX, iar în 1987, cea de Doctor Habilitat. Din anul 1971 a fost lector, apoi lector superior la Universitatea de Stat Chișinău. Și-a urmat cariera în structuri guvernamentale, fiind președinte adjunct al Consiliului de Miniștri al RSSM. Este unul din fondatorii Facultății de Jurnalism, al cărei decan a fost între 1986–1992, profesor universitar, președinte al Federației jurnaliștilor sportivi din Moldova, membru al Senatului USM. A scris și publicat monografii, manuale, studii, culegeri de publicistică: File din istoria presei democratice moldovenești, Pagini din presa periodică moldovenească a secolului XIX, Din istoria jurnalisticii românești. Secolul XIX – începutul secolului XX, Publicistica în vâltoarea vieții, Teoria și practica presei contemporane, Jurnalism de investigație etc. A semnat cărțile despre sport Aur olimpic, Popas pe meridianul olimpic, Ora olimpică a Moscovei, el însuși fiind sportiv de performanță. Ca jurnalist, a colaborat cu studioul Telefilm-Chișinău, realizând scenarii pentru filme documentare televizate: Starturile speranțele, Un destin fericit, Ținutul nistrean etc. A decedat la 2 august 2005.
Evenimente istorice din ziua de 6 iunie:
1930: Restaurația carlistă. Carol al II-lea s-a reîntors în România, intrând ilegal, cu pașaport fals.
1942: Al Doilea Război Mondial: SUA declară război României și Bulgariei, ca replică la războiul declarat acestora de România și Bulgaria.
1944: A început Debarcarea din Normandia (Operațiunea Overlord). Peste 150.000 de soldați aliați au luat cu asalt cinci plaje din Franța pentru eliberarea Europei de Vest.
1971: A fost lansată nava „Soiuz 11”, prima navă cosmică de transport, într-o misiune ce a durat 23 de zile, 17 ore și 40 minute.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com