La 7 iunie 1716 a murit stolnicul Constantin Cantacuzino, diplomat, istoric și geograf român. Constantin Cantacuzino (1639-1716) a fost un boier din Țara Românească, recunoscut drept un reprezentat de seamă al umanismului în spațiul cultural român, cu aplecare spre domeniile istoria și geografia. A făcut studii la Universitatea din Padova. Un izvor important pentru istoria românilor este harta Valahiei, realizată de el împreună cu Ion Comnen. Cantacuzino este și autorul unei istorii a Țării Românești, în care a încercat să umple lacuna de cunoștințe despre istoria timpurie a românilor. A avut, de asemenea, multă influență în politică, fiind mentorul nepotului său de soră Constantin Brâncoveanu, în timpul domniei căruia a condus multă vreme din umbră politica externă. În numele voievodului, dar și în nume personal, stolnicul a purtat corespondență cu cancelariile importante ale vremii. În 1707 un conflict latent cu Brâncoveanu a escaladat, ceea ce a dus la retragerea lui Cantacuzino pe moșiile sale. Stolnicul și familia Cantacuzino au contribuit la mazilirea și uciderea lui Brâncoveanu în 1714. Succesor la domnie a fost Ștefan Cantacuzino, fiul stolnicului, însă pentru scurt timp, întrucât amândoi au suferit în 1716 soarta lui Brâncoveanu. Harta Ţării Româneşti a stolnicului Constantin Cantacuzino a fost întocmită în intervalul martie 1694 – decembrie 1699. Harta s-a tipărit în anul 1700 la Padova în limba greacă. Ea a apărut sub îngrijirea lui Hrisant Notara, fiind dedicată domnului Țării Românești, Constantin Brâncoveanu.
La 7/19 iunie 1882, în Petrograd/Sankt Petersbur, s-a născut George de Bothezat (Gheorghe Botezatu), inginer și om de afaceri american, originar dintr-o familie nobilă basarabeană. A urmat Facultatea de Științe Naturale din cadrul Universității „Al.I. Cuza” din Iași, Institutul Politehnic din Harkiv, Institutul Electrotehnic Montefiore din Liège, studii postuniversitare la Universitatea Göttingen și Universitatea Humboldt din Berlin. Și-a luat doctoratul la Sorbona. Este recunoscut ca fiind primul om care a făcut un astfel de studiu în domeniul aviației. A ținut cursuri de Mecanică teoretică, Aerodinamică la Colegiul Militar de Aviație și la Facultatea de Construcții Navale a Institutului Politehnic Petrograd. A proiectat și construit în 1917 un avion cu stabilitate absolută, pe care l-a testat în zbor. Sistemul Botezatu avea în compunere un sistem giroscopic de control reprezentând prima formă de pilot automat din aviație. A fost director al laboratoarelor de aerodinamică din Odesa, consultant științific la Ministerul de Război și la Ministerul Educației din Rusia. După ce a primit invitația de a lucra în SUA, în mai 1918 a părăsit Petrogradul și, cu ajutorul personalului diplomatic american, a ajuns la Murmansk de unde a părăsit ilegal Rusia. A devenit director al Laboratorului de Aerodinamică și profesor la Universitatea din Dayton, Ohio. A lucrat ca expert în aerodinamică la Comitetul Național Consultativ pentru Aeronautică (NACA) din Washington. A făcut primul calcul al traiectoriei pământ-lună. În 1922 a fost construit în secret la Centrul de Aviație de la Dayton un elicopter, Caracatița zburătoare, unul dintre cele mai mari exemplare ale timpului, cu o greutate totală de 1650 kg. Elicopterul a zburat de mai multe ori la altitudine mică și pe distanțe scurte. A decedat la 1 februarie 1940, în Boston, SUA.
La 7 iunie 1915, în satul Sucleia, raionul Slobizia, pe atunci fiind sub control ţarist, s-a născut Constantin Constantinov, actor de teatru și film sovietic şi moldovean. A făcut studii la Institutul Agricol din Tiraspol (1932-1934), apoi la Şcoala de artă teatrală din Odesa (1934-1937), devenind actor de teatru. Începând din anul 1944, a jucat pe scena Teatrului muzical-dramatic „A.S. Pușkin” din Chișinău (azi, Teatrul Național „Mihai Eminescu”). În anul 1953 a primit titlul de artist al poporului. În teatru a jucat cu precădere roluri de comedie, interpretând circa 100 roluri. În anul 1955 a debutat în cinematografie cu filmul muzical „Leana”, realizat de către studioul «Maxim Gorki» din Moscova. Constantin Constantinov a jucat în aproximativ 50 de filme, interpretând roluri principale, episodice, dar de o mare densitate artistică. La data de 7 iulie 2000 i-a conferit Medalia „Mihai Eminescu”, ca recunoaștere a activității sale de creație rodnică, a meritelor deosebite în dezvoltarea artei teatrale și cinematografice și a contribuției substanțiale la propagarea valorilor spirituale și morale. Constantin Constantinov a încetat din viață la 8 martie 2003, în municipiul Chişinău, la vârsta de 88 de ani, fiind înmormântat în cimitirul din Strada Armenească.
La 7 iunie 1992, a încetat din viață George Drumur (George Pavelescu), scriitor, publicist, muzicolog și traducător din literatura rusă, din lirica germană, cehă și slovacă. Personalitate marcantă a vieții culturale din regatul României la mijlocul secolului trecut, George Drumur s-a născut la 14 martie 1911, în comuna suburbană cernăuțeană Horecea Mănăstire. Debutează în literatură, semnând George Drumur, la 20 de ani în 1931, la revista „Junimea literară” cu două poezii, apoi cu proză, pe vremea când era pedagog la Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuți, paralel cu activitatea la ziarul esperantist „Il Homo”. Frecventează cursurile Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică, unde absolvă Secția Pedagogică (este și profesor suplinitor de muzică la Liceul de Stat nr. 3) dar încheie în 1938 Secția de pregătire a Școalei Superioare de documentare și de științe administrative de pe lângă Institutul Regal de Științe Administrative al României (echivalentă cu licența în științe juridice). În aceeași perioadă este funcționar la Mitropolia Bucovinei, profesor de muzică la trei școli profesionale.
La Editura „Iconar” George Drumur își publică primul volum de versuri în 1936, ”Solstiții”, remarcat de criticii marcanți ai vremii. Este cooptat la elaborarea Enciclopediei României (colectivul lui Mircea Vulcănescu); termină versiunea românească a operei ”Orfeu” de Ch.W. Gluck, reprezentată doi ani consecutivi (1938-1940) pe scena Teatrului național din Cernăuți.
Contribuind în 1939 la înființarea Societății Scriitorilor Bucovineni, beneficiind ca membru al ei de gratuitate pe căile ferate, ziaristul George Drumur participă activ la nenumărate întâlniri literare, cenacluri, șezători la sate și orașe, depistează tinere talente și le deschide calea literară. Scrie mult și divers, este implicat în activități publicistice și obștești, se împarte între sate și orașe, călătorește frecvent (uneori ca dirijor de coruri), astfel că popularitatea sa se datorează în mare măsură prezenței fizice și contactelor spontane. Efectuează deplasări în toate direcțiile – este văzut la Odesa, Craiova, Breaza, Chișinău, București, Praga și Lemberg.
Refugiat ca urmare a ultimatului sovietic, George Drumur publică volumul „Suflete de azur” (Editura „Bucovina”, București, 1940). Tonalitatea gravă a versurilor îl impune opiniei publice și determină ecouri în alți autori.
La 7 iunie 2021 a încetat din viață Iurie Sadovnic, muzician și cântăreț de muzică ușoară și folk din Republica Moldova. S-a născut la 14 decembrie în anul 1951 în satul Jura, raionul Râbniţa. Începe să cânte încă din copilărie, în clasele a 5-a-6-a compune primele sale lucrări. Fiind doar în clasa a 7-ea a organizat primă trupa muzicală în satul natal – „Haiducii”. A doua componenţă a formaţiei „Haiducii”, în care au întrat V. Butucel şi P. Malai, a fost constituită în timpul ce studia la facultatea de regie a Institutului de Arte de la Chișinău. În anul 1983, organizează pe lângă Filarmonica Naţionala formaţia „Legenda”, în componenţa căreia au întrat 8 participanţi. De asemenea, a colaborat cu astfel de formaţii, cum ar fi „Noroc” (1970), „Contemporanul” (1977-1978), „Bucuria” (1979-1982). A fost cu turnee prin Republica Moldova, România, Rusia, Mongolia, Danemarca, Polonia, Franţa, Ungaria, Germania şi alte ţări europene. În anul 1984 a primit titlul de Artist Emerit al Republicii Moldova. Este cavalerul ordinului „Meritul civic” (1993), de asemenea a primit medalia „Mihai Eminescu”.
Evenimente istorice din ziua de 7 iunie:
48 î.Hr.: Bătălia de la Pharsalos. Pompei este învins de Cezar.
1780: În localitatea Vladimir, Gorj, s-a născut Tudor Vladimirescu, liderul revoluționar de la 1821 din Țara Românească, conducătorul pandurilor.
1886: S-a născut la București Henri Marie Coandă, pionier al aerodinamicii, inventatorul primului aparat de zbor propulsat prin reacție.
1916: A murit pictorul Ştefan Luchian, membru post-mortem al Academiei Române.
1917: Primele două batalioane ale Corpului de voluntari transilvăneni au sosit la Iași
Corpul de voluntari transilvăneni s-a constituit din circa 30.000 prizonieri de origine română din armata austro-ungară în timpul primului război mondial, care se aflau în Rusia, pentru a lupta alături de armata refăcută. În ziua de 7/20 iunie 1917, trenul voluntarilor ardeleni, împodobit cu ramuri verzi și cu o mulțime de steaguri tricolore, a intrat în gara Iași. În semn de prețuire, într-o atmosferă de sărbătoare, trenul a fost întâmpinat de Regele Ferdinand I, de prim-ministrul Ionel Brătianu, de ministrul de Război Vintilă Brătianu, de șeful Marelui Stat Major al Armatei Române, generalul Constantin Prezan, de generalii Constantin Christescu, Nicolae Petala, Vlădescu, Vasilescu și Herescu, de Octavian Goga cu un grup de refugiați ardeleni și o mare mulțime de oameni.
1929: Statul Vatican a devenit oficial un stat suveran și independent, în urma semnării Tratatului de la Lateran cu Italia.
1990: La Moscova, reprezentanții celor șapte state membre ale Pactului de la Varșovia au decis să revizuiască caracterul și funcțiile alianței, care urma să se transforme dintr-o organizație militară într-una politică. Ungaria și-a anunțat intenția de a ieși din Organizația Pactului de la Varșovia în anul 1991.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com