Căutarea lui Dumnezeu
Un Pelerin a pornit la drum în căutarea lui Dumnezeu. A mers mult timp. A mers cu greu. Cădea, se ridica și mergea din nou mai departe, în ciuda tuturor obstacolelor, spre scopul său. Mergea și îi întreba pe trecători dacă nu cumva cunosc drumul cel bun către Cel Preaînalt.
Cineva îi răspundea sincer că nu cunoaște o astfel de cale. Altcineva susținea că o știe și chiar se oferea să îl conducă acolo, dar contra unei anumite sume; și într-adevăr îl conducea undeva, însă doar atâta timp cât Pelerinul era capabil să-i plătească.
Iar într-o zi, a întâlnit o femeie bună. Nici femeia nu știa cum să Îl găsească pe Dumnezeu, dar cunoștea un înțelept:
– Trăiește pe aici, prin apropiere, un bătrân sfânt. Ajută mereu și cu sfatul, și cu fapta, dar numai pe cei care au într-adevăr nevoie de asta. Parcă vede omul de-a dreptul prin el și răspunde la orice întrebare în așa fel încât cea mai complicată temă devine simplă și pe înțeles. În schimb, la biserică nu merge: spune că nu are nevoie de asta, pentru că el Îl cunoaște personal pe Creator. Vizitează-l pe înțelept! Poate că el îți va arăta calea.
Pelerinul l-a găsit repede pe acest bătrân. I-a dat binețe și l-a rugat să-i arate cea mai sigură cale către Dumnezeu, însă înțeleptul i-a răspuns:
– Ia te uită unde te pornești! Nu vei ajunge niciodată la El.
– Oare m-am cufundat atât de adânc în păcate și sufletul meu este atât de negru, încât calea îmi este închisă către Cel Preaînalt?
– Nu ți-am măsurat păcatele, iar sufletul tău nu este mai întunecat decât al altor oameni. Doar că, pentru a ajunge la Dumnezeu, trebuie mai întâi să pleci de la El, iar acest lucru este, în principiu, imposibil, deoarece din Univers nu există ieșire. Tu cauți ceea ce nu ai pierdut niciodată.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com