Cămașa omului fericit
Un rege puternic și bogat era măcinat de o tristețe profundă și de o neliniște interioară pe care nimeni din regatul său nu o putea tămădui, așa că a trimis soli în toate colțurile lumii să găsească un om cu adevărat fericit, cerând ca apoi să i se aducă drept leac cămașa acelui om. Solii au căutat luni de zile prin castele, palate și târguri aglomerate, dar oriunde mergeau găseau oameni nemulțumiți de averea, sănătatea sau statutul lor.
Într-o seară, pe drumul de întoarcere spre capitală, obosiți și dezamăgiți, au auzit în câmp un țăran simplu care se odihnea lângă un foc mic, cântând cu bucurie și mulțumire în glas. S-au repezit la el plini de speranță și l-au întrebat dacă este fericit, iar omul a confirmat cu toată inima că duce o viață minunată și că nu își dorește nimic în plus. Încântați, solii i-au cerut imediat cămașa pentru a o duce regelui, oferindu-i în schimb tot aurul din lume, doar pentru a descoperi cu uimire că fericitul țăran era atât de sărac, încât nici măcar nu avea o cămașă pe care să o poarte.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com