La 11 septembrie 1864 s-a născut Pavlo Grabovski, poet, traducător şi luptător pentru eliberarea naţională şi socială a ucrainenilor. În 1882, pentru legăturile sale cu cercurile revoluţionare a fost exmatriculat de la Seminarul teologic din Harkiv, unde învăţa. Pentru activitatea revoluţionară Pavlo Grabovski a fost exilat în Siberia. De acolo a corespondat cu Ivan Franko şi datorită acestui fapt, în Galiţia au fost publicate unele din creaţiile sale poetice. A murit Pavlo Grabovski la 12 decembrie 1902, la Tobolsk, şi a fost înmormântat alături de decembrişti.
La 11 septembrie 1867, după îndelungi dezbateri, Societatea Academică a adoptat proiectul de ortografie susținut de Timotei Cipariu, bazat pe principiul etimologic temperat cu cel fonetic și caracterizat prin lipsa semnelor diacritice la vocalele și consoanele ce reprezintă sunetele modificate, după necesități fonetice, față de cele de origine (11/23). Timotei Cipariu (1805- 1887) a fost un erudit român transilvănean, revoluționar pașoptist, politician în Transilvania, cleric greco-catolic, membru fondator al Academiei Române, primul vicepreședinte, apoi președintele Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, lingvist, istoric, teolog, pedagog și orientalist, „părintele filologiei române”, poliglot (cunoștea circa 15 limbi).
La 11 septembrie 1868 a apărut la Iași manualul Metodă nouă de scriere și cetire pentru uzul clasei I primară de Ion Creangă. Cunoscută și ca Abecedarul lui Creangă, a fost o lucrare didactică redactată de Ion Creangă, în colaborare cu colegii săi institutori C. Grigorescu, Gh. Ienăchescu, N. Climescu, V. Răceanu și A. Simionescu. Încă din primii ani de institutorat, Creangă a început să strângă material pentru redactarea unui manual destinat învățării scrierii și citirii. A făcut-o, probabil, la îndemnul lui Maiorescu și mai ales datorită nevoii grabnice de cărți școlare din acea perioadă. Colaboratorii și-au împărțit sarcinile, Creangă păstrându-și „partea literară și dreptul de a trece prin ciur totul din punctul de vedere al corectei vorbiri”. A fost prima carte didactică pentru elevii de clasa întâi, cu ajutorul căreia puteau să scrie şi să citească în limba română și a făcut tranziţia de la scrierea cu caractere chirilice la cea cu caractere latine. Prima ediție a fost publicată pe cheltuiala Societății pentru învățătura poporului român la Iași la tipografia H. Goldner, în data de 8 iulie 1868, într-un număr de 4.000 de exemplare și s-a bucurat de mare succes la vremea respectivă.
Imediat după prima apariție, lucrarea a fost aprobată și adoptată ca manual („carte didactică”) pentru clasa I din școlile primare, prin decizia Ministerului Instrucțiunei Publice și al Cultelor nr. 10.099/11 septembrie 1868, publicată în Monitorul Oficial nr. 208/1868. În 1876, ea a fost aprobată și prin decretul domnesc al Domnitorului Carol I, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 14/20 ianuarie 1876. De la cele 4.000 de exemplare tipărite iniţiale, s-a ajuns în câţiva ani la 23 de ediţii succesive şi la 500.000 de exemplare distribuite în mii de şcoli până în 1893. Abecedarul i-a adus lui Ion Creangă un câştig substanţial, care i-a permis să-şi cumpere bojdeuca de la marginea Iaşiului, care a devenit peste zeci de ani prima casă memorială din România.
La 11 septembrie 1876 s-a născut Ella Negruzzi, juristă română. Ella L. Negruzzi (1876-1949) s-a manifestat în perioada interbelică ca o figură proeminentă în mișcarea feministă din România, punând bazele Asociației „Emanciparea femeii“, al cărei președinte a fost. Asociația fondată de ea a urmărit emanciparea femeii prin prisma dezvoltării acesteia în toate domeniile și ocuparea de funcții în raport cu pregătirea și capacitatea fiecăreia. Și-a concentrat atenția asupra femeilor de la sate, inițiind cercuri culturale și fondând cămine culturale unde a arătat sătencelor cum să-și organizeze gospodăria și cum să-și educe copiii. După instaurarea fascismului în Germania, Ella Negruzzi s-a manifestat ca o luptătoare împotriva războiului, făcând parte din organizația „Grupul avocaților democrați“, înființată în 1935. De asemenea, a înființat organizația „Frontul feminin” (1936), organizând numeroase întruniri și conferințe menite să contribuie la antrenarea femeilor în acțiunile pentru apărarea drepturilor lor economice, politice, sociale și culturale. S-a remarcat și în publicistică.
11 septembrie 1936, în satul Hlinaia, Slobozia, Basarabia, s-a născut Eugenia Todorașcu, actriță de teatru și film din Moldova, laureată a Premiului de stat. A urmat Școala teatrală „B. Șciukin” (Studioul Național Moldovenesc) de la Moscova. După absolvirea facultății, a început cariera artistică la teatrul Luceafărul, unde a jucat timp de 27 de ani (1960–1987). A jucat și la Teatrul Dramatic Rus „A. Cehov” (1987–1993), Teatrul Național „Mihai Eminescu” (1993–2003), Teatrul Dramatic de Stat. A fost profesoară de Arta actorului la Liceul Teatral orășenesc. În film, a debutat în 1970 în rolul Lelea Vera în Povârnișul regizat de I. Burghiu. În anul 1975 i s-a oferit titlul de Artistă a Poporului din RSS Moldovenească. A decedat la 20 iulie 2010, la Chișinău.
Evenimente istorice din ziua de 11 septembrie:
1945: Între 11 septembrie — 2 octombrie 1945 au loc, la Londra, convorbiri între miniștrii de Externe britanic, sovietic și american, pe agendă figurând și problema „grevei regale” din România, respectiv refuzul regelui de a conlucra cu guvernul Groza, căruia îi ceruse demisia. Cei trei miniștri de Externe au decis restructurarea guvernului Groza, prin includerea câte unui reprezentant din Partidul Național Țărănesc și din Partidul Național Liberal, ca miniștri fără portofoliu, după care „noul” guvern urma să organizeze alegeri libere.
1971: Moare Nikita Hrușciov, om politic rus, conducător al Partidului Comunist din fosta URSS, prim-ministru. Hrușciov ocupă un rol aparte în istorie, personalitatea lui fiind legtată de destalinizarea Uniunii Sovietice, de susținerea primelor progrese ale programului spațial sovietic și de unele reforme cu conținut liberalist, în politica internă a statului.
1973: O lovitură de stat din Chile condusă de generalul Augusto Pinochet îl răsturnă de la putere pe președintele ales democratic, Salvador Allende. Pinochet exercită puterea dictatorială până la eliminarea sa printr-un referendum în 1988.
1991: URSS a anunțat retragerea a 11 mii de soldați din Cuba.
1993: La Kiev, în Piața Sfântul Arhanghel Mihail, a fost dezvelit un semn comemorativ în memoria victimelor Holodomorului.
2001: În această zi neagră, au avut loc atentatele teroriste din Statele Unite, când două avioane sinucigașe, cu călători la bord, au atacat din plin cele două turnuri gemene WTC, un al treilea avion a lovit clădirea Pentagonului, iar al patrulea avion sinucigaș s-a prăbușit pe o câmpie de lângă Shanksville în zona rurală a statului Pennsylvania, după ce teroriștii îl îndreptaseră spre Washington. În urma atacurilor au murit, în total, 2.993 oameni, inclusiv teroriștii. Majoritatea covârșitoare a celor morți erau civili, mulți cetățeni străini, provenind din 90 țări.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com