Lui Trump îi lipsește răbdarea pentru o formulare meticuloasă a strategiei.
Acordul președintelui american Donald Trump privind achiziționarea de motorină rusă este revoltător din punct de vedere moral: recompensează un agresor care terorizează orașele ucrainene cu drone și rachete, pedepsind în același timp victima pentru rezistență. Beneficiile economice ale acestui acord pentru America vor fi, în cel mai bun caz, nesemnificative. Mai presus de toate, acest acord arată din păcate eșecuri mai profunde în politica lui Trump față de Ucraina. Președintele american dorește poate cu sinceritate să pună capăt acestui război, însă limitarea sa strategică și lipsa de disciplină complică în mod constant această sarcină, scrie analistul Hal Brands într-un articol pentru Bloomberg, citat de „Dzerkalo tyjnia”.
Detaliile acordului provoacă dezamăgire. SUA au fost de acord să ridice temporar sancțiunile pentru ca Rusia să poată aduce imediat pe piață aproximativ două milioane de barili de motorină (aproximativ 13 milioane de barili fiind prevăzuți în total), sperând să scadă prețurile la pompă înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului de luna viitoare. Nu este clar dacă acest acord va ușura presiunea asupra piețelor globale, deoarece volumele de combustibil în cauză sunt relativ mici, iar adevărata problemă este războiul lui Trump cu Iranul.
Cu toate acestea, acordul lui Trump cu Federația Rusă va avea consecințe strategice, deoarece va slăbi presiunea asupra Occidentului privind reducerea achizițiilor de resurse energetice rusești. El amenință să anuleze eforturile Europei de a-l convinge pe Președintele american că Rusia, și nu Ucraina, este principalul obstacol în calea păcii. În plus, acordul creează un scenariu absurd în care Trump umple trezoreria unei autocratii neofasciste, pedepsind în același timp Ucraina pentru că lovește economia de război a Federației Ruse ca parte a unei campanii de autoapărare.
Un grup de senatori americani din ambele partide a condamnat deja acest acord. Trump a apărat înțelegerile și a anunțat un presupus „armistițiu energetic” între Ucraina și Rusia. Indiferent cum se va încheia acest episod, el ilustrează modul în care motivele electorale și consecințele economice ale războiului cu Iranul influențează politica externă a SUA în regiunile din afara Orientului Mijlociu. De asemenea, oferă o imagine asupra dificultăților cu care se confruntă Trump în încercările sale de a pune capăt războiului Rusiei împotriva Ucrainei.
Trump este posibil să fie sincer indignat de crime. El are motive strategice întemeiate pentru a căuta un acord de pace pe fundalul unui potențial „război fără sfârșit” în Golf și al amenințării în creștere din partea Chinei în regiunea Pacificului. Însă abordarea Președintelui american față de crearea păcii a adus până acum mai mult rău decât bine.
Dacă suntem obiectivi, o strategie realistă ar fi trebuit să includă într-adevăr unele dintre inițiativele lui Trump, de exemplu, exercitarea de presiuni asupra europenilor pentru ca aceștia să își asume o responsabilitate mai mare în oferirea de asistență Ucrainei. De asemenea, ar fi presupus apeluri nepublice către guvernul Președintelui ucrainean Volodymyr Zelenski de a recunoaște că Kievului îi va fi imposibil să recucerească toate teritoriile ocupate temporar sau să devină membru NATO, consideră analistul.
Cu toate acestea, o altă parte a acestei strategii ar fi presupus o intensificare coordonată a presiunii sancțiunilor asupra Rusiei, sprijinul consecvent pentru campania punitivă a Ucrainei de lovire a teritoriului inamic, precum și măsuri decisive pentru a-l convinge pe Putin că nu poate pur și simplu să aștepte ca Occidentul să nu mai sprijine Kievul. În această privință, rezultatele sunt dezamăgitoare.
De la disputa sa cu Zelenski din Biroul Oval în februarie 2025, Trump s-a aflat în mod repetat în conflict public cu liderul ucrainean și a amenințat că va sista sprijinul militar și de informații din partea SUA. El a intrat în dispute cu aliații europeni nu doar din motive întemeiate (partajarea poverii), ci și din cauza unor idei controversate (cumpărarea Groenlandei). Administrația sa a trecut uneori de partea Rusiei și a încercat să influențeze alegerile europene. De asemenea, SUA ar putea retrage o parte din trupele lor de pe continent tocmai în momentul în care campania hibridă a Moscovei ia amploare. Trump și colaboratorii săi par să dorească reluarea cooperării cu Moscova de îndată ce acest „război sâcâitor” al Federației Ruse împotriva Ucrainei se va încheia.
Toate acestea l-au împins fără îndoială pe Putin spre concluzia că va putea să „decupleze” SUA de Ucraina și Europa dacă va da dovadă de suficientă răbdare. Acest lucru îi dă dictatorului rus încrederea că poate câștiga bătălia la Washington, chiar dacă nu reușește să câștige pe câmpul de luptă din Donbas. Chiar și atunci când administrația Trump dorește pacea, cerând concesii semnificative din partea Ucrainei, pentru Moscova acest lucru este insuficient. Campania de pace a lui Trump referitoare la Ucraina s-a dovedit a fi contraproductivă și a evidențiat două dintre cele mai grave greșeli strategice ale sale.
În primul rând, Trump a identificat în mod constant greșit sursa impasului. Președintele american pare a fi mai deranjat de perseverența Ucrainei în dorința sa de a supraviețui ca stat independent, decât de obsesia Rusiei de a distruge această independență. Trump insistă, contrar tuturor dovezilor contrare, că Putin își dorește pacea mai mult decât Zelenski. O astfel de viziune reflectă probabil mentalitatea inerentă lui Trump bazată pe „sfere de influență”: statele mai mici trebuie să se supună celor mai mari. Însă acest lucru îl orbește pe Trump și îl împiedică să vadă că Putin urmărește capitularea Ucrainei ca parte a ofensivei sale geopolitice mai ample împotriva Occidentului. Dictatorul rus va da înapoi doar atunci când prețul perseverenței sale va deveni prea ridicat.
În al doilea rând, Președintele american, care preferă soluțiile rapide, nu poate face față muncii grele privind strategia. Crearea păcii în războiul Rusiei împotriva Ucrainei nu a fost niciodată o sarcină ușoară. Ea necesită o combinație iscusită de presiune și diplomație față de Moscova, menținerea solidarității occidentale și deplasarea simultană spre compromisuri nesatisfăcătoare.
Însă lui Trump îi lipsește răbdarea pentru o guvernare meticuloasă și coordonată, iar președintele american disprețuiește consultările cu aliații. Prin urmare, el a propus în mod repetat inițiative de pace prost gândite, care provoacă panică la Kiev și în Europa, dar sunt incapabile să aibă vreun efect asupra Putin.
Acum, Trump a încheiat un acord privind motorina care va aduce beneficii economice minore pentru SUA, dar va provoca pierderi strategice majore. Trump amenință să renunțe la sprijinul acordat Ucrainei dacă aceasta nu își încetează campania de lovituri asupra instalațiilor energetice rusești — adică dacă nu renunță la instrumentul său cheie care crește prețul războiului pentru Putin. Totodată, Trump își epuizează pârghiile de influență americane, încurajându-l pe Putin să continue războiul și risipind în același timp influența SUA la Kiev. Pacea în Ucraina este un scop nobil. Din păcate, Trump nu are nicio idee cum să îl atingă, notează analistul.
WP a scris că încercările lui Trump de a o determina pe Rusia să pună capăt războiului prin oferte economice avantajoase nu dau rezultate, deoarece pentru Kremlin este mai important să preia controlul asupra Ucrainei decât să se îmbogățească. După cum a menționat publicația, Trump nu înțelege că „diplomația sa bazată pe dolari” nu funcționează asupra dictatorilor”.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com