Fiecare sat are locuri care îi păstrează memoria, tradițiile și istoria. Pentru Sinăuții de Sus, un asemenea loc este Căminul cultural – un adevărat centru al culturii, creativității și vieții comunitare, care de multe decenii îi adună pe oameni laolaltă.
Istoria acestei clădiri își are începuturile aproximativ în a doua jumătate a anilor 1950. Data exactă a construcției urmează să fie stabilită prin documente de arhivă, însă memoria acelor vremuri păstrează un adevăr important: Căminul cultural a fost ridicat prin munca și efortul oamenilor din sat.
Erau oameni care înțelegeau că satul avea nevoie nu doar de un loc pentru muncă și grijile cotidiene. Oamenii aveau nevoie de un spațiu în care să se întâlnească, să cânte, să danseze, să organizeze sărbători, să marcheze evenimente importante și să dezvolte talentele copiilor și tinerilor. Ei își doreau ca accesul la cultură să nu fie un privilegiu al unora, ci o posibilitate pentru fiecare locuitor al satului, indiferent de vârstă, situație materială sau statut social.
De aceea, sătenii au pus mâna pe unelte, au muncit și au investit timp, putere și suflet pentru ca satul să aibă un adevărat cămin cultural. Fundația clădirii a fost realizată din piatră, iar pereții au fost construiți din piatră de cochilii și cărămidă. Astfel, pas cu pas, prin efort comun, a fost ridicată clădirea care avea să devină parte din viața mai multor generații de locuitori ai satului Sinăuții de Sus.
Oamenii s-au îngrijit și de spațiul din jurul Căminului cultural. Potrivit amintirilor, spre sfârșitul anilor 1950, aici au fost plantați tei, punându-se astfel bazele unui mic parc lângă clădire. O fotografie veche, în alb-negru, a păstrat un moment din acea muncă: sătenii plantând copaci tineri. Astăzi, acești tei au crescut și au devenit mari, oferind umbră și frumusețe locului și amintindu-ne de oamenii care nu s-au gândit doar la prezent, ci și la generațiile viitoare.
De-a lungul deceniilor, Căminul cultural a fost locul în care viața culturală a satului a fost mereu activă. Aici au avut loc concerte, seri culturale, festivități, repetiții ale formațiilor artistice și numeroase alte manifestări. Pe scena sa au răsunat cântece populare, au evoluat talente locale, iar obiceiurile și tradițiile au fost transmise din generație în generație.
Potrivit amintirilor, de-a lungul anilor, în funcția de conducători ai căminului cultural au activat
Ilie Popadiuc, Emanuil Stășescu, Gheorghe Sofronii, Valeria Creciun, Aurel Stășescu, Vasile Stășescu, Viorica Luciac, Tamara Stășescu, Miroslav Stășescu, Larisa Puiu. Fiecare dintre acești oameni și-a adus contribuția la viața culturală a satului și a lăsat o urmă proprie în istoria Căminului cultural.
Un loc aparte îl ocupă Emanuil Stășescu, bunicul autorului acestui material. Numele său este important nu doar pentru memoria familiei, ci și pentru istoria satului natal. Oamenii care și-au dedicat timpul și munca vieții comunitare și culturale merită să fie păstrați în amintirea generațiilor viitoare.
Merită menționată în mod special și Viorica Luciac, care a activat mai întâi ca bibliotecară, iar ulterior a devenit șefa Căminului cultural. În timpul conducerii sale, în anul 1996, a fost înființat colectivul folcloric „Legenda”. Acesta a reprezentat un moment important în viața culturală a satului Sinăuții de Sus, reunind oameni îndrăgostiți de cântecul popular și de tradițiile locului.
De-a lungul anilor, pe lângă Căminul cultural au activat colective artistice care au reprezentat satul Sinăuții de Sus la manifestări culturale și festivaluri. Printre acestea se remarcă formația folclorică „Legenda” și colectivul „Fetele din Sinăuți”.
Înființată în anul 1996, formația „Legenda” a devenit o parte importantă a vieții culturale a satului. În perioada conducerii Tamarei Stășescu, colectivul s-a făcut cunoscut prin aparițiile la televiziunea regională, inclusiv în transmisiuni directe. Mai târziu, în perioada 2015–2023 sub conducerea lui Miroslav Stașescu, formația a fost reînnoită și completată cu tineri talentați din sat.
Tot în această perioadă a fost înființat colectivul „Fetele din Sinăuți”, care ulterior a obținut numeroase distincții, locuri întâi și Marele Premiu — Grand Prix — la festivaluri și concursuri de nivel regional. Aceste colective au devenit exemple frumoase ale modului în care un cămin cultural poate descoperi talente, susține creația populară și reprezenta cu cinste satul natal.
Odată cu trecerea anilor, clădirea a avut nevoie de îngrijire și renovare. În anii 1980 au fost efectuate lucrări de reparație, inclusiv la acoperiș și la consolidarea structurii tavanului. Aceste lucrări au permis clădirii să continue să servească comunitatea.
Astăzi, Căminul cultural se află în continuare la locul său. A trecut prin decenii, prin schimbări de generații și prin vremuri dificile. Pereții săi păstrează amintirea muncii celor care l-au construit, a vocilor artiștilor, a râsetelor copiilor, a concertelor festive și a întâlnirilor dintre consăteni.
În același timp, nu putem ascunde starea actuală a clădirii: aceasta are nevoie de o reparație capitală. Timpul și-a lăsat amprenta asupra ei, iar pentru păstrarea acestui important centru cultural sunt necesare atenție, grijă și resurse financiare.
Astăzi trăim într-o perioadă a digitalizării, a dezvoltării rapide a tehnologiilor și a rețelelor sociale. Se schimbă obiceiurile, interesele și modul în care oamenii comunică. Acest lucru este deosebit de vizibil în rândul tinerei generații, pentru care o mare parte din timpul liber este petrecută pe telefoane, în rețelele sociale și în spațiul virtual. Din această cauză, lucrătorilor din domeniul culturii le este tot mai greu să trezească interesul tinerilor și să-i atragă la activitățile culturale ale satului, la repetiții, concerte, creație populară și manifestări comunitare.
Totuși, acest lucru nu înseamnă că tinerii sunt indiferenți față de cultură. Pur și simplu, astăzi este nevoie de abordări noi, forme moderne de comunicare și oportunități interesante de afirmare personală. Rețelele sociale nu trebuie privite doar ca un concurent al culturii tradiționale, ci și ca un instrument de promovare a acesteia, de apropiere a tinerilor de tradițiile populare și de implicare a lor în activități creative.
Misiunea căminului cultural de astăzi nu este doar de a păstra ceea ce ne-au lăsat generațiile precedente, ci și de a găsi noi căi de dezvoltare, astfel încât cultura să rămână atractivă și accesibilă omului contemporan.
Acest cămin cultural nu este doar o clădire. Este rezultatul muncii unor oameni care s-au unit cândva pentru un scop comun. Ei și-au dorit ca în satul lor cultura să trăiască, ca fiecare să aibă posibilitatea de a participa la activități artistice și ca tradițiile să nu dispară, ci să fie transmise copiilor și nepoților. Trebuie să-i păstrăm în amintire pe cei care au ridicat această clădire, pe cei care au plantat teii, pe cei care au urcat pe scena ei, au creat colective artistice și au susținut, de-a lungul anilor, viața culturală a satului Sinăuții de Sus.
Clădirile îmbătrânesc, pereții au nevoie de reparații, însă adevărata valoare a unui asemenea loc se află în oameni, în munca lor și în amintirea pe care au lăsat-o în urmă.
Cândva, consătenii noștri au construit acest cămin cultural cu propriile mâini, pentru ca accesul la cultură să fie posibil pentru fiecare. Astăzi, datoria noastră este să păstrăm ceea ce au creat ei, să avem grijă de această clădire și să transmitem generațiilor viitoare nu doar zidurile ei, ci și spiritul de unitate, creativitate și dragoste față de satul natal pentru care a fost ridicată.
Istoria Căminului cultural continuă. Iar atâta timp cât aici răsună cântecul, cultura trăiește — trăiește sufletul satului Sinăuții de Sus.
Miroslav STĂȘESCU
(Imagini de pe contul de Facebook al Căminului cultural din Sinăuții de Sus)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com