20 NOIEMBRIE – ISTORICUL ZILEI

00 1 IS

La 10/20 noiembrie 1688, s-a încheiat tipărirea Bibliei de la București, cunoscută și sub numele de Biblia lui Șerban Cantacuzino. Lucrarea a reprezentat o realizare fundamentală pentru cultura românească, contribuind la unificarea limbii literare și la dezvoltarea tradiției tipografice din Țările Române. Tipărirea volumului monumental in-folio — cu peste 900 de pagini culese pe două coloane cu litere chirilice — fusese începută cu un an înainte, în noiembrie 1687, dar s-a încheiat la doar douăsprezece zile după moartea subită a lui Șerban Cantacuzino, survenită la 29 octombrie/8 noiembrie 1688; domnitorul care patronase întreaga întreprindere nu a mai apucat să o vadă gata, volumul ieșind de sub tipar deja sub domnia succesorului său, Constantin Brâncoveanu, cel care supraveghease ediția din funcția de mare logofăt.

La 9/20 noiembrie 1710, Imperiul Otoman a declarat război Rusiei, pe fondul rivalităților dintre sultanul Ahmed al III-lea și țarul Petru cel Mare. Conflictul avea să implice direct Moldova, după ce domnitorul Dimitrie Cantemir a încheiat în 1711 o alianță cu Rusia, urmată de înfrângerea de la Stănilești și de exilul său. Potrivit uzanței otomane a epocii, declarația de război a fost urmată imediat de arestarea și întemnițarea ambasadorului rus la Constantinopol, Piotr Tolstoi — strămoș direct al scriitorului Lev Tolstoi —, în fortăreața celor Șapte Turnuri (Yedikule); în pregătirea aceleiași campanii, Poarta avea să îl instaleze la doar câteva zile distanță pe Dimitrie Cantemir pe tronul de la Iași tocmai pentru că îl socotea un om de încredere menit să-l supravegheze pe Constantin Brâncoveanu, un calcul diplomatic care s-a întors spectaculos împotriva sultanului.

La 20 noiembrie 1911, la Cernăuți,  s-a născut Radu Grigorovici, fizician, membru titular (din 1990) și vicepreședinte (1990–1994) al Academiei Române. A studiat la Universitatea din Cernăuți, obținând în 1931 licența în Științe Chimice iar în 1934 licența în Științe Fizice. La aceeași universitate, a fost apoi preparator la Laboratorul de fizică experimentală al profesorului Eugen Bădărău. În 1938 a obținut titlul de Doctor în Științe Fizice cu disertația Potențialul disruptiv în vapori de mercur. A urcat treptele ierarhiei universitare, devenind conferențiar în 1949. A fost constrâns, din motive politice, să renunțe la cariera universitară. S-a retras în activitatea de cercetare, devenind șef de secție și apoi director adjunct științific la Institutul de Fizică București al Academiei RPR. A adus contribuții fundamentale la fizica semiconductorilor amorfi, fiind considerat fondatorul școlii românești de cercetare în domeniu. A publicat studii și documente despre Bucovina natală. A decedat la 1 august 2008,la  București.

La 20 noiembrie 1932, în vârstă de 90 de ani, a încetat din viaţă Iacob Negruzzi, scriitor român, academician şi profesor universitar la Iaşi. Iacob Negruzzi, fiul scriitorului Costache Negruzzi, a fost unul dintre întemeietorii Societăţii „Junimea”, redactor la revista „Convorbiri literare”. El s-a născut la 31 decembrie 1842, la Iaşi. În anul 1853 este trimis de tatăl său în Germania la învăţătură, unde studiază dreptul, obținând doctoratul în 1863. Revenit în Moldova, Iacob Negruzzi devine profesor de drept comercial la Universitatea din Iași. În anul 1884 se mută la Facultatea de Drept a Universității din București, unde profesează până în 1897, când a ieșit la pensie.

În anul 1863 Iacob Negruzzi, împreună cu Petre P. Carp, Titu Maiorescu, Vasile Pogor şi Theodor Rosetti, pune bazele Societății culturale „Junimea” și ale revistei acesteia „Convorbiri literare”, pe care o conduce timp de 28 de ani (1867 — 1895). Revista își propunea discutarea unor probleme lingvistice, organizarea unor cenacluri prin care să răspândească idei, cunoștințe de literatură, istorie, economie, politică și să promoveze noi valori din cultura românească. Iacob Negruzzi a fost un excelent conducător de revistă, un organizator plin de talent, el atrăgând aici spiritele cele mai alese, al căror talent era descoperit cu o intuiție sigură.  După cum vor scrie mai târziu istoricii literari, apariţia, existenţa şi continuitatea „Convorbirilor literare” şi a „spiritului convorbirist”, a „Convorbirilor” într-un interval de timp care a depăşit un secol şi jumă­tate, este opera exclusivă a lui Iacob Negruzzi, primul ei redactor şi director. Aceste pagini sunt o încercare de contextualizare şi afirmare a rolului jucat de Iacob Negruzzi la „Junimea”, prin excelenţă la „Convorbiri literare”, revistă căreia dacă nu i-ar fi asigurat consistenţa, deschi­derea naţională şi o remarcabilă continuitate, istoria literaturii române din ultimul veac şi jumătate ar fi arătat cu totul altfel şi sigur mai săracă.

Ca scriitor, Iacob Negruzzi debutează în anul 1866, în „Foaia societății pentru literatura și cultura română în Bucovina”, care apărea la Cernăuţi. Scrie poezii lirice, balade, idila „Miron și Florica” (1870), satire, epistole, schițe, romanul „Mihai Vereanu” (1873), piese de teatru, memoriale de călătorii și un volum de memorii întitulat sugestiv „Amintiri de la Junimea” (1921).

Ca membru al Partidului Conservator, Iacob Negruzzi a fost de mai multe ori deputat ori senator de Iaşi, dar nu s-a remarcat în această calitate, este memorabilă doar intervenția sa din anul 1888 pentru acordarea unei pensii viagere poetului Mihai Eminescu.

În 1881 Iacob Negruzzi devine membru titular al Academiei Române,  fiind de mai multe ori vicepreședinte al acestei prestigioase instituții, de două ori conducând-o în calitate de președinte și secretar general.

Acest „gospodar al vieții culturale”, după cum îl numea Eugen Lovinescu, a contribuit la răspândirea ideologiei junimiste prin toate scrierile lui și, mai ales, a fost unul dintre cei mai activi susținători ai adepților proaspăt recrutați, făcând din ei scriitori de o importantă valoare.

La 20 noiembrie 2010  a decedat soprana româna  Roxana Briban.  Ea s-a născut la Bucureşti la 28 octombrie 1971.  A fost solistă a Operei Naţionale din Bucureşti  (2000-2009) și colaboratoare  a Operei de Stat din Viena (2003-2010). Roxana Briban se dedică vieții muzicale încă de la vârsta de 6 ani, prin studiul viorii și cel al cântului, devenind în scurt timp solistă a Corului de Copii al Radiodifuziunii Române, cu care susține peste 300 de concerte în țară și în străinătate. Absolvă Universitatea de Muzică din București în anul 2000. Imediat după absolvire, debutează ca solistă a Operei Naționale din București, cu rolul Contesei din opera „Nunta lui Figaro” de W.A. Mozart. Începutul carierei internaționale este marcat de debutul la Wiener Staatsoper, în anul 2003, cu rolul Micaela, din opera „Carmen” de Georges Bizet. De atunci, soprana româncă devine invitat permanent al scenei vieneze, încheind contracte până în stagiunea 2009-2010. Pe data de 20 noiembrie 2010, soprana Roxana Briban încetează din viață, la vârsta de 39 ani. După aproape un an de inactivitate profesională, motivată de întreruperea angajamentului fix pe care îl avusese cu Opera Naţională Bucureşti, încă din anul 2000, pe fondul cererilor de reziliere a contractelor internaționale primite în decurs de un an, artista decide să-și pună capăt zilelor.

Evenimente istorice din ziua de 20 noiembrie:

284: Potrivit cronologiei istorice consemnate de Lactantius și coroborate cu papirusuri egiptene, Dioclețian a fost proclamat împărat de trupele sale, deschizând o perioadă de reforme profunde ale Imperiului Roman. Avea să reorganizeze din temelii administrația și armata, să introducă sistemul tetrarhiei și să inițieze una dintre cele mai ample persecuții împotriva creștinilor din Antichitate.

1815: Este semnat al doilea Tratat de la Paris, care încheie epoca războaielor napoleoniene. După înfrângerea definitivă a lui Napoleon Bonaparte la Waterloo, Franța a semnat un nou tratat de pace cu puterile europene învingătoare. Documentul a impus pierderi teritoriale, despăgubiri și ocupație militară temporară, consolidând noua ordine politică europeană stabilită după prăbușirea Imperiului Napoleonian.

1858:  S-a născut scriitoarea suedeză Selma Lagerlöf, autoarea cunoscutei cărți Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia. În 1909 avea să devină prima femeie distinsă cu Premiul Nobel pentru Literatură, iar în 1914 prima femeie aleasă membră a Academiei Suedeze. Cartea care a făcut-o celebră în toată lumea nu a pornit ca un simplu basm, ci ca o comandă primită în 1902 din partea Asociației Învățătorilor din Suedia, care îi ceruse un manual de geografie captivant pentru școlile primare; iar în 1940, cu puțin înainte de a muri, scriitoarea și-a donat medalia de aur a Premiului Nobel pentru a fi valorificată în sprijinul Finlandei în Războiul de Iarnă, însă autoritățile suedeze au strâns suma din alte surse și i-au înapoiat medalia.

1889:  Se naște Edwin Hubble, astronomul care a schimbat înțelegerea Universului.  Edwin Powell Hubble s-a născut în statul american Missouri, urmând să devină unul dintre cei mai influenți astronomi ai secolului XX. Cercetările sale au demonstrat existența galaxiilor dincolo de Calea Lactee și au furnizat dovezi esențiale pentru expansiunea Universului; celebrul telescop spațial Hubble îi poartă numele.

1910: Moare Lev Tolstoi, unul dintre cei mai importanți scriitori ai literaturii universale. Autorul romanelor Război și pace și Anna Karenina a murit la vârsta de 82 de ani, în casa șefului stației feroviare Astapovo, după ce își părăsise locuința. Moartea sa a provocat un ecou internațional uriaș, Tolstoi fiind considerat deja unul dintre marii gânditori morali și literari ai epocii moderne.

1917: Rada Centrală de la Kiev a proclamat Republica Populară Ucraineană, pe fondul prăbușirii Imperiului Rus și al Revoluției bolșevice. Inițial, republica era concepută în cadrul unei federații cu Rusia, independența deplină fiind declarată ulterior, în ianuarie 1918, evenimentul rămânând important și pentru înțelegerea transformărilor politice de la frontierele istorice ale României. Documentul de proclamare — al Treilea Universal — a fost emis la mai puțin de două săptămâni de la lovitura de stat bolșevică de la Petrograd și a introdus prevederi neobișnuit de avansate pentru 1917: abolirea pedepsei cu moartea, ziua de muncă de opt ore, desființarea proprietății private asupra marilor moșii și garantarea autonomiei național-personale pentru minoritățile rusă, poloneză și evreiască.

1918: Consiliul Național Român Central a convocat Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, programată pentru 18 noiembrie/1 decembrie. Documentul a reprezentat un pas hotărâtor spre unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România și chema reprezentanții românilor să decidă viitorul politic al provinciilor.

1945: Începe Procesul de la Nürnberg împotriva principalilor lideri naziști.  Tribunalul Militar Internațional și-a început lucrările la Nürnberg, unde lideri importanți ai regimului nazist au fost judecați pentru crime împotriva păcii, crime de război și crime împotriva umanității.

1959:  ONU adoptă Declarația Drepturilor Copilului.  Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat Declarația Drepturilor Copilului, document care afirma dreptul copiilor la protecție, educație, sănătate și dezvoltare în condiții de demnitate.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

Добавить комментарий