În ajunul „săptămânii summit-urilor” din a doua decadă a lunii noiembrie, care a inclus reuniunea ASEAN din Filipine și summit-ul APEC din Shenzhen, experții și comentatorii pronosticau la întrecere formatele posibilelor negocieri, ordinea de zi a acestora și rezultatele așteptate. Principala intrigă era participarea la aceste evenimente a președintelui Donald Trump, care, pentru prima dată după înfrângerea zdrobitoare a republicanilor în alegerile intermediare pentru Congres, a plecat într-un turneu extern – de data aceasta asiatic –, iar întâlnirile sale cu liderii RP Chineze, Federației Ruse, Indiei, Japoniei și ai altor țări-cheie din regiunea Indo-Pacific urmau să ofere un răspuns la întrebarea încotro se va îndrepta acum politica SUA.
ASEAN este o grupare extrem de importantă pentru SUA din perspectiva îngrădirii apetiturilor RP Chineze în Asia de Sud-Est. Totuși, Trump a sosit de fapt la Manila abia în ultima zi și, în mare parte, pentru a organiza primul său summit al liderilor Dialogului Patrilateral de Securitate. Aceasta a fost prima întâlnire la nivel înalt a șefilor SUA, Japoniei, Indiei și Australiei (Quad ) din ultimii doi ani și prima de la revenirea lui Trump la Casa Albă în ianuarie 2025. În cadrul summit-ului s-au discutat securitatea rutelor maritime comerciale, protejarea navelor comerciale împotriva atacurilor, reziliența lanțurilor de aprovizionare cu minerale critice și cooperarea în domeniul tehnologiilor și infrastructurii.
Precedenta întâlnire a liderilor Quad avusese loc în septembrie 2024, sub conducerea lui Joe Biden. Summit-ul din 2025, pe care urma să îl găzduiască India, nu a avut loc din cauza divergențelor și tensiunilor din relațiile americano-indiene pe fondul politicii tarifare a Washingtonului și al disputelor privind achizițiile de petrol rusesc. Pe parcursul celui de-al doilea mandat prezidențial, Trump a acordat grupărilor multilaterale mult mai puțină atenție decât predecesorul său, transferând activitatea de bază în cadrul Quad Secretarului de Stat, Marco Rubio. Unii diplomați și experți au criticat Casa Albă pentru slăbirea coordonării cu aliații pe fondul contactelor bilaterale ale lui Trump cu liderul RP Chineze, Xi Jinping. La Casa Albă respingeau criticile, susținând că nicio administrație nu a făcut mai mult pentru dezvoltarea cooperării în cadrul Quad decât echipa lui Trump (chiar el a relansat formatul în 2017, după o pauză de zece ani). Într-adevăr, în ciuda absenței summit-ului liderilor, în perioada 2025–2026 au avut loc în mod regulat întâlniri ale miniștrilor de externe din țările Quad, deși este greu de numit consecințele lor reale, în afara unor exerciții militare episodice. De data aceasta, chiar și la cel mai înalt nivel, situația a rămas neschimbată — există o incertitudine prea mare și neînțelegeri prea profunde între membrii asocierii. Totodată, în timpul pregătirii întâlnirii de la Manila, s-a aflat că SUA, Japonia, Australia și Filipine au ajuns la un acord privind crearea în Filipine a unui centru comun de coordonare a apărării, care ar trebui să îmbunătățească semnificativ schimbul de informații de recunoaștere și să sporească nivelul de supraveghere a bazinului Mării Chinei de Sud. Beijingul cu greu a primit această veste cu entuziasm.
Printre deciziile adoptate la summit-ul ASEAN de la Manila în formatul Japonia–ASEAN atrage atenția aprobarea inițiativei Japoniei și Filipinelor privind crearea unei rezerve comune de petrol și coordonarea utilizării acesteia în cazul escaladării situației din Orientul Mijlociu. Au fost discutate și o serie de alte inițiative de cooperare economică, inclusiv în domeniul energiei și al noilor tehnologii.
Imediat după summit-ul de la Manila, Trump a plecat în orașul chinez Shenzhen pentru a participa la summitul APEC. În presa mondială s-a discutat îndelung, detaliat și sub toate aspectele posibile despre posibilitatea desfășurării, în marja acestui summit, a unei întâlniri trilaterale a liderilor SUA, Chinei și Rusiei. Putin își dorea foarte mult această întâlnire (de fapt, el a fost și inițiatorul ei), desfășurarea ei a fost susținută de Trump, iar până în ultimul moment nu a fost de acord cu ea Xi Jinping. Putin ar fi vrut să vorbească despre încetarea războiului împotriva Ucrainei și despre arhitectura europeană de securitate, iar Trump — despre limitarea armamentului nuclear. Xi Jinping nu voia să vorbească nici despre Ucraina, nici despre armamentul nuclear, dar a acceptat discutarea „securității globale”. China nu este interesată de încetarea războiului din Ucraina, deși nu va susține o escaladare. Cu o mână, RP Chineză livrează Rusiei toate componentele necesare pentru război, iar cu cealaltă — transformatoare Ucrainei pentru refacerea sistemului energetic distrus de ruși și componente pentru drone. China nu intenționează să își limiteze potențialul nuclear, având de zece ori mai puține focoase decât Moscova și Washingtonul. Până la urmă, întâlnirea a avut loc, iar aceasta a devenit principala intrigă a întregului turneu.
În lipsa unui regulament clar și a unei ordini de zi convenite, Xi a descris întâlnirea istorică cu Putin și Trump de la Shenzhen ca pe una care creează noi oportunități pentru participanții săi. În opinia sa, „interacțiunea pozitivă” între marile puteri este obligatorie, iar marile puteri poartă o responsabilitate deosebită. El a adăugat că China și-a dezvoltat parteneriatul cu Rusia „pentru o nouă eră” și construiește „relații constructive și stabilite strategic” cu SUA. Xi a subliniat, de asemenea, că China, Rusia și SUA trebuie să dea un exemplu, „cooperând pentru soluționarea problemelor globale, apărând împreună pacea și stabilitatea mondială”.
La rândul său, Putin a declarat că Rusia, China și SUA pot contribui la consolidarea stabilității globale dacă vor coopera constructiv. Putin nu a detaliat ce anume înțelege prin stabilitate globală. El a menționat, de asemenea, „victoria comună în cel de-al Doilea Război Mondial” — cum altfel? Unele instituții media au relatat că Trump a criticat „unele instituții globaliste” care își depășesc atribuțiile, având în vedere Curtea Penală Internațională. Este greu de imaginat un cadou mai bun pentru Putin.
În timpul întâlnirii, Donald Trump a subliniat că cele trei țări au oportunități unice de a discuta despre felul cum să reducă numărul armelor nucleare și să diminueze riscurile. Xi Jinping i-a răspuns că arma nucleară este un rău și că trebuie să se renunțe complet la ea. Trump a spus că a renunța la arma nucleară nu este ușor, dar este vital să se lucreze împreună pentru combaterea amenințării proliferării armelor nucleare în alte țări, în special în Iran.
Este pe deplin evident că în timpul summit-ului „istoric” nu au fost adoptate și nici nu puteau fi adoptate decizii comune. Totodată, însuși faptul desfășurării lui i-a adus beneficii lui Putin, care de acum înainte, în ochii cuiva, poate părea egalul liderilor celor două state conducătoare ale lumii. Rusia nu corespunde nici SUA, nici RP Chineze la niciun parametru, în afară de arma nucleară. Adică mesajul care se citește fără traducător este exact opusul celor spuse de Trump și Xi: arma nucleară este calea spre un loc la masă, și nu în meniu. Este de așteptat ca de acum înainte toate resursele informaționale proruse să lanseze o campanie globală de readucere a lui Putin în politica mondială și de legitimare de facto a cererilor sale în chestiunile de securitate — atât europene, cât și globale. Europenii ar fi trebuit să condamne încercările de a se negocia „în trei” în chestiuni în care UE joacă unul dintre rolurile principale, însă întrebarea dacă merită să sperăm la o reacție cu adevărat fermă rămâne deschisă.
În ajunul întâlnirii în trei, au avut loc întrevederi separate în formatele Putin — Trump, Putin — Xi Jinping, Trump — Xi Jinping. În afară de declarația lui Trump că el și Putin sunt „buni prieteni” și de mult timp, aceste summit-uri pregătitoare nu au adus nicio altă noutate. Nu s-a luat nicio decizie nici măcar privind prelungirea „armistițiului tarifar” dintre SUA și RP Chineză, care expiră în ianuarie. În schimb, au fost multe fotografii și evenimente în cadrul cărora s-a luat masa, în timpul cărora protocolul chinez a demonstrat minuni de echilibristică, separându-l peste tot unde era posibil pe Putin de cei doi lideri ai lumii contemporane — Trump și Xi Jinping. Acest lucru le-a reușit mult mai bine decât comunității mondiale — să mențină izolarea criminalului internațional, iar țara agresoare — departe de revenirea în „prima ligă”.
Merită menționat încă un fapt, nu tocmai plăcut: la Shenzhen s-au întâlnit doamna prim-ministru al Japoniei, Sanae Takaichi, și Vladimir Putin. A fost prima întâlnire a liderilor Japoniei și Federației Ruse din 2019. Rusia a șantajat în ultima perioadă Japonia prin arestarea unui jurnalist de la „Hokkaido Shimbun”, acuzat de spionaj, precum și prin exproprierea proprietății companiei Japan Tobacco International, 37% din acțiunile căreia aparțin guvernului Japoniei. Compania a înregistrat deja pierderi contabile de aproape 9 miliarde de dolari. Sanae Takaichi a ridicat aceste probleme în fața lui Putin, care, ca răspuns, și-a exprimat îngrijorarea față de revizuirea documentelor strategice de apărare ale Japoniei. Nu există nicio îndoială că niciuna dintre solicitările Japoniei nu va fi luată în considerare. Totuși, însuși faptul acestei întâlniri, alături de formatul trilateral care a avut loc pentru prima dată în istorie, va reprezenta un semnal extrem de negativ pentru toți ceilalți: Putin sparge blocada, în ochii multora devine egal cu marile puteri ale lumii, iar cu el se vor discuta viitoarele afaceri mondiale.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
