Satul Cireș este o veche așezare românească din nordul Bucovinei, situată în prezent în raionul Cernăuți (fostul raion Storojineț), pe valea râului Siretul Mic.
Repere istorice principale. Satul este atestat documentar în secolul al XVII-lea (în jurul anilor 1630–1640), făcând parte din Țara de Sus a Principatului Moldovei. Numele localității provine, cel mai probabil, de la livezile bogate de cireși sălbatici și cultivați din zonă. În perioada medievală, moșia satului a aparținut mai multor familii boierești moldovenești și mănăstirilor din zonă. Cireşul apare şi în hotarnica Lucavăţului din 2 octombrie 1753.
Odată cu anexarea nordului Moldovei de către Imperiul Habsburgic (1774), Cireșul a intrat în componența Ducatului Bucovinei, districtul Storojineț. În această perioadă s-a dezvoltat exploatarea forestieră și agricultura, iar în sat s-au stabilit și familii de coloniști germani și polonezi, alături de populația majoritară românească. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost deschisă școala primară și a fost construită biserica din lemn cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.
În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza „Cireşi, comună rurală, districtul Storojineţul, este așezată pe dreapta Siretului Mic. Suprafaţa: 6,22 kmp; populaţia: 1.019 locuitori, în mare majoritate români de religie gr. or. Este tăiată de drumul districtual Bănila Moldovenească – Budineţ. Are o şcoală populară, cu o clasă; ţine de biserica parohială din Budineţ, cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril. Aci se află un ferestrău cu aburi şi o fabrică de spirt. Populaţia, odinioară mai mult ruteană, este azi aproape cu desăvârşire românească şi se ocupă cu creşterea vitelor şi cu agricultura; cei săraci, cu tăiatul pădurilor. Comuna posedă, împreună cu satul Opaeţ, 625 hectare pământ arabil, 483 hectare fânaţuri, 12 hectare grădini, 254 hectare izlaz, 1.480 hectare pădure. Cireşi-Abramovici, moşie, cu administraţie specială, districtul Storojineţ. Suprafaţa: 14,68 kmp; populaţia: 200 locuitori, în majoritate ruteni, aduşi din Galiţia, restul izraeliţi şi poloni. Cireşi-Grigorcea, moşie boierească, cu administraţie specială, districtul Storojineţ. Suprafaţa: 5,20 kmp; populaţia: 153 locuitori, în majoritate ruteni, restul români, izraeliţi şi poloni. Cireşi-Sahnovici, moşie, cu administraţie specială, districtul Storojineţ. Suprafaţa: 3,21 kmp; populaţia: 14 locuitori, dintre care 10 români gr. or. şi 4 izraeliti”.
Perioada interbelică (1918–1940): După Marea Unire din 1918, satul Cireș a făcut parte din România Mare, fiind inclus în județul Storojineț (plasa Flondoreni). Comunitatea și-a consolidat viața culturală și religioasă românească, funcționând școli în limba română și societăți culturale locale.
În iunie 1940, nordul Bucovinei a fost ocupat de URSS, fiind integrat în RSS Ucraineană. În iulie 1941, administrația românească a revenit temporar, până în primăvara anului 1944, când regiunea a reintrat sub control sovietic. Perioada postbelică a fost marcată de colectivizare, deportări în Siberia și restrângerea învățământului și a vieții culturale în limba română, deși locuitorii și-au păstrat identitatea, limba și tradițiile.
După declararea independenței Ucrainei (1991), satul Cireș a continuat să fie o localitate cu populație preponderent românească. În urma reformei administrativ-teritoriale din 2020, fostul raion Storojineț a fost desființat, iar satul Cireș a devenit parte a Comunității Teritoriale Ciudei din cadrul noului raion Cernăuți. Satul este cunoscut pentru păstrarea portului popular bucovinean, a obiceiurilor de iarnă (colindele, Malanca) și a legăturilor strânse cu comunitățile românești învecinate de pe valea Siretului Mic (Ciudei, Budineț, Crasna).
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
