Deșertăciunea și omul înțelept
A venit Deșertăciunea la un om înțelept și îi spune:
– Hai să fim prieteni! Voi face pentru tine tot ce-ți dorești!
– Și ce anume vei face tu pentru mine? – a întrebat omul înțelept, fără să se grăbească cu răspunsul.
– Te voi ajuta să devii candidat în științe!
– Și ce urmează?
– Apoi – doctor în științe!
– Să presupunem. Și ce urmează?
– Apoi vei deveni profesor, academician! Toți te vor preamări, te vor numi un mare om…
– Și ce urmează?
– Cum adică? Vei îmbătrâni!
– Și ce urmează? Ei bine, slava mea va mai trăi după mine vreo zece ani. Dar peste o sută, cineva își va mai aminti numele meu? Iar peste o mie de ani? Atunci, ce poți tu să-mi oferi?
S-a uitat Deșertăciunea la omul înțelept, a suspinat… și a plecat să caute pe altcineva care să se împrietenească cu ea fără să stea pe gânduri.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com