Naufragiul
Singurul bărbat care a supraviețuit în urma unui naufragiu a fost aruncat de ape pe o insulă pustie. El se ruga din tot sufletul la Dumnezeu pentru salvare și veghea zilnic orizontul, dar nimeni nu venea în ajutor.
Epuizat, în cele din urmă a construit o colibă din resturile navei pentru a se adăposti de intemperii și pentru a-și păstra puținele lucruri pe care le mai avea. Însă într-o zi, după ce a rătăcit în căutare de hrană, s-a întors și a văzut că adăpostul său era cuprins de flăcări, iar fumul se ridica până la cer. Se întâmplase ceea ce era mai groaznic: pierduse totul.
Cuprins de durere și disperare, a strigat: „Doamne, de ce?”.
Dis-de-dimineață, în ziua următoare, a fost trezit de sunetele unei nave care se apropia de insulă, grăbindu-se să-i vină în ajutor.
— Cum ați aflat că sunt aici? – i-a întrebat bărbatul pe salvatorii săi.
— Am văzut focul tău de semnalizare, au răspuns ei.
Cât de ușor este să cădem în disperare atunci când dă necazul peste noi. Dar nu trebuie să lăsăm mâinile în jos, deoarece Dumnezeu are grijă de noi chiar și atunci când suntem copleșiți de durere și suferință.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com