Un caz neobișnuit în cafenea
Ea comanda mereu o cafea cu lapte de ovăz și scorțișoară, iar el, un espresso dublu, scurt, băut pe nerăsuflate la tejghea. Se știau doar din vedere de șase luni, schițând cel mult un zâmbet în timp ce trenul vieții îi zorea spre aceleași birouri gri. Într-o dimineață ploioasă de noiembrie, aparatul de cafea al cafenelei s-a defectat exact când lui îi veni rândul. Văzându-l cum se uită disperat la ceas, ea a scos din geantă un termos mic, l-a deschis și i-a întins un pahar de unică folosință: „Am pus prea multă cafea azi, oricum n-o beau singură”.
Nu a fost dragoste la prima vedere, dar a fost momentul în care amândoi au înțeles că diminețile nu mai trebuie să fie un maraton solitar.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com