Limba universală
El vorbea doar spaniola și știa două cuvinte în limba română: „bună” și „mulțumesc”. Ea venise într-o vacanță scurtă în Andaluzia și se rătăcise pe o străduță îngustă din Sevilla, cu bateria telefonului descărcată. El a văzut-o cum se învârtea în cerc și i-a făcut semn să se oprească, oferindu-i harta lui desenată de mână. Nu au putut schimba nicio frază complexă, dar au râs copios când el a încercat să-i explice drumul prin semne și desene pe o șervețel de hârtie. La final, i-a desenat o inimă mică pe colțul hărții. Harta a devenit cel mai prețios suvenir al ei, iar el a învățat limba română în opt luni, pentru ca să poată vorbi cu ea la telefon.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com