La 14 septembrie 1321 a murit genialul poet italian Dante Alighieri. Durante degli Alighieri (1265-1321) poet și filozof italian, om politic florentin, este considerat şi cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Opera sa oferă o sinteză a opiniilor filozofice, științifice și politice ale artistului, interpretate literar, alegoric, moral și mistic. Este autorul „Divinei Comedii”, capodoperă a literaturii universale şi este primul mare poet de limbă italiană, Sommo Poeta („poet în cel mai înalt grad”). „Divina Comedie” impune și prin perfecțiunea arhitecturii sale, supusă unor rigori geometrice și muzicale greu de egalat și de echivalat. Este un motiv în plus ca opera dantescă să constituie o veritabilă piatră de încercare pentru traducători. Prima traducere în limba română a operei lui Dante Alighieri a fost făcută de către Maria P. Chițu. Ea a publicat „Infernul” în anul 1883 și „Purgatoriul” în anul 1888. Transpunerea ei în limba română echivalează cu un imens pariu, fapt atestat de numele și de numărul celor care s-au încumetat în această întreprindere: Nicu Gane, George Coşbuc, Alexandru Marcu etc. Un loc aparte în cadrul acestor tălmăciri (unele rămase nefinalizate) îl ocupă traducerea realizată de poeta Eta Boeriu, în care, după cum constată criticul Ion Negoiţescu „poezia curge limpede și strălucitoare, pe albiile firești ale cuvântului românesc, ca printr-o natură pură și însorită”.
În ziua de 14 septembrie a anului 1472 domnul Moldovei Ştefan cel Mare se căsătoreşte cu Maria de Mangop, a doua dintre soţiile sale. Căsătoria a avut loc la Suceava la 14/24 septembrie 1472. Din această căsătorie s-au născut doi băieți gemeni: Iliaș (1473 – 1473) și Bogdan (1473 – 1479). Bogdan este înmormântat la mănăstirea Putna, alături de Maria de Mangop. Ca și prima căsătorie a domnitorului, și aceasta se va termina prin decesul soției sale. Conform inscripției de pe mormântul de la mănăstirea Putna, inscripție în limba slavonă realizată de jur împrejurul câmpului decorativ de pe lespedea de marmură, doamna Maria de Mangop a decedat pe 19 decembrie 1477. Maria din Mangop (după Mangop, numele turco-tătar al cetății Doros, capitala principatului bizantin din Crimeea) a fost sora lui Alexandru, fiul principelui Alexios II de Theodosia mort în decembrie 1475. Maria de Mangop este moștenitoarea pe linie directă a familiei lui Demetrios Paleologos Gavras, întemeietorul principatului bizantin din Crimeea (aprox. 1362). Această ramură a familiei Paleologilor era înrudită cu dinastia Comnen, cu cea a Asaneștilor din Bulgaria, cu familiile voievodale din Moldova și ulterior cu familia cneazului Ivan al III-lea al Moscovei, și prin acesta cu familiile boierești rusești Golovin, Hovrin, Tretiakov și Gavrilov.
La 14 septembrie 1607 a murit domnul moldovean Simion Movilă. Simion Movilă a fost domnitor al Țării Românești: octombrie 1600 – 3 iulie 1601 și august 1601 – august 1602, dar și al Moldovei: 10 iulie 1606 – 24 septembrie 1607. A fost frate cu Ieremia Movila, domnul Moldovei, și a fost pus pe tronul Țării Românești de generalul polonez Zamoiski, după ce l-a învins pe Mihai Viteazul la Teleajen, în octombrie 1600. Mama sa, Maria, a fost fiica domnului lui Petru al IV-lea Rareş. Când fratele său Ieremia Movila a murit, i-a luat locul pe tronul Moldovei, după ce a făcut daruri bogate pentru a fi recunoscut de sultan. Cât timp a fost domnitor în Moldova (10 iulie 1606 – 24 septembrie 1607), a avut relații de dușmănie cu polonezii care, încercând zadarnic să-l detroneze prin intermediul turcilor, reușesc să-l otrăvească în 1607. A fost înmormântat la Mănăstirea Suceviţa. După el, Moldova ajunge teatrul unor lupte intre fiii săi și ai fratelui său Ieremia.
La 14 septembrie 1923, la Cernăuți, s-a născut Raul Volcinschi, economist, profesor universitar, luptător anticomunist. Era născut într-o ilustră familie bucovineană, atestată documentar încă de la 1600, cu înrudiri în marile familii boierești, care au marcat istoria Moldovei. Tatăl său era consul al României la Lvov. A avut două licențe și un doctorat, a fost cel mai tânăr lector universitar din țară, la 26 de ani, șef de catedră la Universitatea „Victor Babeș” din Cluj. În 1956, când izbucnise Mișcarea anticomunistă din Ungaria, era asistent universitar – a organizat revolta studențească din Cluj. Participanții au luat legătura cu luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului, gruparea Ion Gavrilă Ogoranu, care urmau să le furnizeze arme automate, cu ajutorul cărora plănuiau să atace închisorile din Gherla și din Aiud și să elibereze și înarmeze, cu armele gardienilor, pe deținuții politici din cele două orașe. Totodată, intenționau să îi elibereze în Transilvania pe prizonierii din Ungaria aflați în trenurile cu care urmau să fie deportați în URSS. În urma unei trădări, Securitatea le-a aflat planurile, iar conspiratorii au fost arestați. A fost condamnat la 25 de ani de închisoare, dar a evadat în forță de la Securitatea din Cluj. Prins, torturat, a fost trimis în Penitenciarul de Maximă Siguranță de la Jilava, unde a fost coleg de celulă cu Constantin Noica. Deținuții politici au fost grațiați în 1964, el continuând să fie supravegheat de Securitate. În domiciliu obligatoriu la Craiova, a reușit să formeze un grup care a plănuit un atentat împotriva lui Nicolae Ceaușescu. Din grup mai făceau parte fostul primar al Clujului din perioada 1944–1948, Tudor Bugnariu, fostul decan al Facultății de Drept, Simion Pop, și fostul profesor de Drept, Mircea Stoica și trei tineri muncitori – Viorel Rovențu, Petre Năstase și Nicolae Stanciu. Tinerii au spart un post de miliție, au furat armamentul pentru a-l folosi la asasinarea lui Ceaușescu în timpul unei vizite de lucru în satul Goștinu (Olt). Și acest complot a fost descoperit de Securitate. Deși au fost torturați, cei trei tineri nu au dezvăluit numele complicilor. În anii ’80, a fondat AFDPR, a fost consilier al ministrului țărănist de Interne, Gavril Dejeu. A decedat la 9 ianuarie 2011, la Cluj-Napoca.
La 14 septembrie 1983, în satul Călinești, raionul Fălești, s-a născut Igor Cuciuc, interpret de muzică populară din Republica Moldova. Primele studii muzicale le-a primit la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga”. A absolvit Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice „G. Muzicescu” de la Chișinău, facultatea – canto popular. În prezent este solist al Orchestrei de muzică populară „Frații Advahov”. În anul 2007 a obţinut trofeul Festivalului-concurs „Nicolae Sulac” și a primit un premiu bănesc în valoare 10 mii de lei. În anul 2009 a lansat albumul solo cu denumirea „Mi-ai dat o fetiță Doamne”. Pe parcursul activităţii sale muzicale a colaborat cu Mariana Șura, cu care a cântat câteva piese în duet. În anul 2011 a lansat videoclipul la piesa „Moldoveni veniţi acasă”. Ideea clipului este actuală pentru situaţia socială din Moldova, în piesa sa Igor Cuciuc îşi îndeamnă părinţii, prietenii şi cumătrii să se întoarcă la baştină.
Evenimente istorice din ziua de 14 septembrie:
81: După moartea fratelui său Titus, Domițian este proclamat împărat roman. Pentru istoria spațiului românesc, domnia lui este importantă deoarece în timpul ei au avut loc marile confruntări romano-dacice cu Decebal, inclusiv victoria romană de la Tapae și pacea din anul 89. Dincolo de campaniile militare, fascinant este faptul că Domițian a fost primul împărat care a cerut să fie apelat oficial de supuși cu titlul „Dominus et Deus” (Stăpân și Dumnezeu), marcând trecerea fățișă a Romei de la o republică mascată la o monarhie absolută, de drept divin.
407: Moare Ioan Gură de Aur, unul dintre cei mai importanți teologi și predicatori ai creștinismului timpuriu și fost arhiepiscop al Constantinopolului, moare în exil la Comana, în Pont. În tradiția ortodoxă, el este unul dintre Cei Trei Ierarhi, iar scrierile și liturghia care îi poartă numele au o importanță deosebită și pentru creștinismul românesc. Deși a murit surghiunit de puterea imperială, reputația sa oratorică a fost atât de formidabilă încât porecla sa, „Hrisostom” (Gură de Aur), i-a înlocuit complet numele de familie în memoria colectivă, devenind astăzi singurul său identificator istoric.
1812: După sângeroasa bătălie de la Borodino, Marea Armată a lui Napoleon intră în Moscova. Împăratul francez găsește însă un oraș în mare parte evacuat, ocuparea sa transformându-se rapid în preludiul retragerii catastrofale a francezilor, din cauza incendiilor devastatoare. Ceea ce nu a anticipat însă geniul tactic al lui Napoleon a fost determinarea extremă a guvernatorului rus, Contele Rostopcin: înainte de a ordona evacuarea, acesta nu doar că a eliberat toți criminalii din închisori pentru a incendia casele, dar a demontat și ascuns personal pompele de apă ale orașului, garantând distrugerea totală a propriei capitale pentru a-i lăsa pe francezi fără adăpost.
1829: Rusia și Imperiul Otoman semnează Tratatul de la Adrianopol, punând capăt războiului ruso-turc. Moldova și Țara Românească rămân formal sub suzeranitate otomană, dar primesc o autonomie lărgită; Țara Românească recuperează raialele Turnu, Giurgiu și Brăila, iar restricțiile comerciale otomane sunt eliminate.
1917: Guvernul Provizoriu condus de Aleksandr Kerenski proclamă oficial Republica Rusă. Experimentul republican va fi extrem de scurt: peste mai puțin de două luni, bolșevicii lui Lenin vor prelua puterea.
1928: Pe vârful Caraiman, la 2.291 de metri altitudine, este inaugurată Crucea Eroilor Neamului, ridicată în memoria militarilor români căzuți în Primul Război Mondial. Monumentul, inițiat prin grija Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, a devenit un simbol național.
1936: NKVD-ul URSS a adoptat o hotărâre privind trimiterea în masă a angajaților săi în Spania pentru a participa la Războiul Civil.
1939: În SUA s-a ridicat în aer primul elicopter al lui Igor Sikorski – VS-300.
1954: La poligonul Toțk, Uniunea Sovietică detonează o armă nucleară reală în cadrul unor manevre militare (Exercițiul „Snejok”). Experimentul ilustrează până unde putea merge cinismul Războiului Rece: bomba de 40 de kilotone, dublă ca putere față de cea de la Hiroshima, a fost detonată deasupra a aproximativ 45.000 de soldați sovietici. Imediat după explozie, trupele au primit ordin să mărșăluiască direct prin epicentrul radioactiv. KGB-ul a impus supraviețuitorilor un jurământ de tăcere absolut pe viață, iar spitalele au falsificat sistematic dosarele medicale ale militarilor, trecând efectele bolii de iradiere drept afecțiuni comune.
2003: Într-un referendum național, peste două treimi dintre alegătorii participanți aprobă aderarea Estoniei la Uniunea Europeană.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com