Parfumul florilor de tei din parcul liceului
Ea avea un rucsac plin cu caiete de matematică și un râs molipsitor. El era băiatul tăcut care îi repara mereu bicicleta și îi lăsa pe bancă bilețele scrise. Prima lor plimbare sub clar de lună, pe Aleea Teilor, s-a încheiat cu o stângăcie dulce și un prim sărut furat în grabă, înainte ca soneria internatului să sune.
Viața i-a dus în orașe diferite, cariere separate și familii distincte. Două decenii mai târziu, el s-a oprit pentru o secundă pe o bancă din același parc, purtat de un vânt cald de vară. Nu o mai văzuse de douăzeci de ani, dar a simțit imediat același parfum inconfundabil al florilor de tei și a știut că, undeva în lume, prima lui dragoste încă îi zâmbește din amintiri.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com