Bogatul cel bun și comorile
Au auzit oamenii că, în regatul lor, un anumit bogătaș vrea să se întâlnească cu ei și să-și împartă marile bogății. Poporul a dat buzna la vistierie, iar acolo, toate sălile erau pline de comori!
O persoană s-a aplecat – pe podea era o potcoavă de aur. „Ce noroc! – a spus aceasta. Pentru că eu tocmai o potcoavă căutam!”. A luat potcoava și s-a întors în grabă acasă.
Un alt om a văzut o pușcă scumpă: „Ce pușcă minunată! De mult visam să merg la vânătoare!”. A înșfăcat pușca și a plecat și el spre casă.
La fel au procedat și ceilalți oameni: au înșfăcat repede ce a văzut fiecare: unul – pantofi frumoși, altul – o rochie mai bogată, altul – o sabie și cizme elegante. Nimeni nu a mai ajuns la adevăratele comori, iar de stăpânul lor au uitat complet. Au adunat de toate, dar numai mărunțișuri, temându-se să nu le fie luate și acelea. Și așa s-au împrăștiat.
Bogătașul și-a inspectat vistieria – totul era neatins, doar lucrurile mărunte lipseau, fuseseră luate toate!
– Se pare că nu au nevoie de comorile mele, s-a gândit el, mărunțișurile le-au plăcut oamenilor mai mult! Iar de mine însumi nu a întrebat nimeni.
Și și-a închis vistieria până la o altă ocazie…
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com