El a fost absolvent al acestei instituții de învățământ și a căzut în luptele de front la vârsta de 28 de ani.
La eveniment au participat mama lui Valentin, rudele sale, profesori, elevi, prieteni, clerici, reprezentanți ai autorităților locale și locuitori ai comunității. Placa memorială a fost dezvelită de către mamă. Apoia avut loc o slujbă de sfințire și o rugăciune comună pentru Valentin.
Despre el au vorbit oameni care l-au cunoscut în diferite ipostaze. Cineva îl știa pe Valentin de pe vremea când era elev, altcineva ca prieten, vecin sau rudă. Camarazii de arme îl știau cu indicativul „Homa”. Pentru mama sa, el a rămas, pur și simplu, fiul pe care îl aștepta acasă după fiecare misiune.
Valentin s-a născut și a crescut în Hliboca. După absolvirea școlii, a lucrat în construcții, obținând meseria de zugrav-tencuitor. Însă cel mai mult îi plăcea să meșterească. Încă din copilărie a fost pasionat de prelucrarea lemnului.
Visa la propria casă. Își dorea să facă singur mobila pentru aceasta și să amenajeze totul așa cum îi place. Își dorea o familie și copii…
Un loc aparte în viața lui îl ocupau cele două nepoate mici. Valentin era nașul lor de botez, petrecea mult timp cu fetițele, le răsfăța cu cadouri, se juca cu ele și le purta în brațe.
În anul 2024, Valentin s-a înrolat în rândurile Forțelor Armate ale Ucrainei. A servit în Brigada 68 Separată „Oleksa Dovbuș”. La început a fost lunetist/asaltator, iar ulterior a devenit operator de drone.
În timpul concediilor, se întorcea acasă, își ajuta rudele și lucra în atelier. Însă, după ce se întorcea pe front, abia aștepta să-și revadă camarazii. „Ei au devenit a doua mea familie”, i-a spus el mamei sale.
Pe 1 aprilie, Valentin și-a sunat mama pentru ultima oară. I-a spus că se va odihni puțin, deoarece noaptea va trebui să lucreze.
În noaptea de 2 aprilie, în apropierea localității Vasylivka din regiunea Donețk, o bombă ghidată inamică a lovit buncărul în care se afla grupul de operatori de drone. Valentin avea doar 28 de ani.
După moartea sa, rudele și-au amintit nu atât de război, cât de Valentin însuși. De mâinile lui care meștereau mereu ceva. De dragostea lui pentru copii. De glume, discuții și ajutorul pe care nu l-a ezitat niciodată să-l ofere celorlalți. De visurile care au rămas neîmplinite.
Acum numele lui este incrustat pe placa de granit de pe peretele Liceului din Hliboca, se menționează în postarea de pe Facebook a CT Hliboca.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com