Fântâna părinților
Un tânăr a moștenit de la părinți o gospodărie frumoasă, dar a decis să modernizeze totul. A demolat vechea casă din lemn, a tăiat livada bătrână și a astupat vechea fântână din mijlocul curții, considerând-o demodată și inutilă, din moment ce avea conductă de apă în casă.
După câțiva ani de secetă severă și de probleme financiare, rețeaua publică de alimentare cu apă s-a defectat, iar tânărul a rămas fără o picătură de apă zile în șir. Disperat, a mers la un bătrân înțelept din sat să îi ceară sfatul.
Bătrânul l-a ascultat cu calm, apoi i-a spus:
– Ai crezut că progresul înseamnă să ștergi cu buretele trecutul. Ai astupat fântâna părinților tăi, cea care a ținut satul și familia voastră în viață pe timp de secetă, bazându-te doar pe confortul de moment. Apa din robinete curge doar când vremurile sunt bune; apa din fântâna părintească te salvează atunci când cerul se încruntă.
Tânărul s-a întors acasă și, cu multă trudă, a reînceput să sape exact în locul unde fusese vechea fântână, regăsind în final izvorul curat.
Înțelepciunea și truda părinților noștri, adunate în casa și obiceiurile de acasă, sunt „fântâna” la care ne întoarcem atunci când viața ne pune la încercare și resursele moderne se dovedesc a fi efemere.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com