Multe persoane au auzit măcar o dată despre misteriosul „metrou din Cernăuți”, iar pe rețelele de socializare se distribuie chiar hărți cu două linii și zeci de stații. În realitate însă, construcția subterană are cu totul altă destinație, iar istoria sa s-a dovedit a fi nu mai puțin interesantă decât legendele urbane.
Sub centrul istoric al orașului Cernăuți se întinde într-adevăr un tunel subteran de aproape 1,5 kilometri, dotat cu șine, vagonete, șuvoie de apă și chiar mici stalactite. Tocmai din cauza acestor particularități a fost botezat de multă vreme „metroul cernăuțean”. Cu toate acestea, niciun tren de pasageri nu a circulat vreodată pe aici, iar construcția a fost efectuată cu un alt scop, extrem de important.
În ultimul timp, pe rețelele de socializare revin în atenție fotografiile și hărțile așa-zisului metrou din Cernăuți. Pe acestea pot fi văzute două linii, 12 stații subterane și chiar noduri de corespondență în centrul orașului. Autorii acestor postări glumesc spunând că în trecut rețeaua subterană funcționa, iar astăzi toate stațiile sunt închise, iar departamentul de transport subteran a fost desființat. Totuși, realitatea este mult mai interesantă.
În fapt, așa-zisul „metrou din Cernăuți” este o galerie de drenaj care se întinde de la strada Nahimov până la strada Gagarin. Tocmai ea a stat la baza numeroaselor legende urbane, informează „Cernivețkii Promin” cu trimitere la publicația CZERNOWITZ.
Istoria construcției începe în anii 1950. Din cauza specificului solului local, la Cernăuți au început procese de alunecare de teren. Situația s-a agravat și mai mult după inundațiile masive din anii 1965–1969. Atunci a apărut o amenințare reală ca versantul să înceapă să se deplaseze în jos împreună cu clădirile din partea istorică a orașului, în special fosta Reședință a mitropoliților, unde astăzi funcționează Universitatea Națională din Cernăuți.
Tocmai de aceea, în anul 1970 a fost inițiată proiectarea unui complex de construcții anti-alunecare. Una dintre cele mai importante a devenit galeria de drenaj, al cărei rol era de a capta și evacua apele subterane pentru a preveni prăbușirea versantului. Construcția a durat din 1975 până în 1979. În rezultat, a apărut un tunel pe două niveluri, cu o lungime de aproape 1,5 kilometri. La acesta au fost conectate 58 de sonde prin care apele subterane erau evacuate în jos. În prezent mai funcționează doar 15 dintre ele.
Tunelul subteran a fost rapid înconjurat de legende. Unii credeau că a fost săpat încă dinainte de război pentru transportul mărfurilor de la gară. Alții erau convinși că este un obiectiv militar secret sau o parte a unei rețele extinse de pasaje subterane. În realitate, la apariția denumirii de „metrou cernăuțean” au contribuit chiar lucrătorii de la „Kievmetrobud” (Compania de Construcție a Metroului din Kiev), care au ridicat galeria.
Lângă intrare, aceștia au lăsat o literă mare „M”, ceea ce i-a dus pe localnici cu gândul la metrou. Iar șinele din interior nu au făcut decât să sporească misterul, deși pe ele circulau doar vagonete obișnuite de șantier. De-a lungul anilor, spațiul subteran s-a schimbat. Apa a lăsat depuneri minerale pe pereți, din tavan au început să se formeze mici stalactite, iar pe alocuri s-au format chiar așa-numitele perle de peșteră.
La un moment dat, aici se organizau chiar și excursii. Vizitatorii primeau căști, lanterne și cizme de cauciuc, după care porneau să exploreze tunelul subteran, în timp ce chiar deasupra lor orașul își trăia viața obișnuită.
Ilustrație: Molodyi Bukovyneți
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com