La 8 iunie s-au împlinit 570 de ani de la prima atestare documentară a satului Berestea, situat între Noua Suliță și Hotin, pe șesul dintre Prut și Nistru, la 4-5 kilometri de drumul național, care leagă vechia capitală a Bucovinei cu capitala Ucrainei – Kievul. „Certificatul său de naștere istorică” a fost datat cu 8 iunie 1456 într-un hrisov al Moldovei Medievale. Posibil, că pe vremea ceea în marginea de est a satului să fi trecut un drum important care ducea, prin valea râulețului Cerlena, afluent al Prutului, spre Cetatea Hotinului. De el s-au folosit nu o dată oștile turcești, ținând calea spre fortăreața de la Nistru. Când se dădea sfoară prin țară că vin iarăși osmanii cu sultanul lor să supună localnicii și să ridice flamurile lor cu semilună pe turnurile Cetății Hotinului, oamenii din satele care le stăteau în cale se ascundeau. Mulți își găseau ascunziș în stufăriile din valea râulețului Cerlena. Nu era un ascunziș de nădejde, căci ianicerii deseori dădeau foc acestor stufării. Așa a fost incendiat și satul Borici, situat pe coasta dealului dinspre est de actuala vatră a Berestei, alături de râulețul Cerlena. Se spune că Boriciul a ars până la temelie și nimeni n-a încercat să-l renască. Numai denumirea lui, ca noțiune toponimică, a rămas în memoria generațiilor care au urmat și vor urma. Se mai spune că mecanizatorii, care arau aceste dealuri pe vremea colhozului, scoteau de sub brazda răsturnată câte un obiect care mărturisea că pe timpuri aici a existat o așezare de oameni.
Berestea încă nu-și are o monografie solidă, nu dispune de un muzeu al satului, datele istorice principale fiind selectate în unele lucrări aparte. În anul 2008, Cristina Palamari, fiind încă studentă la filologie la Universitatea din Cernăuți, a scos de sub tipar cartea „În satu-n care m-am născut”, cu o notiță istorică despre Berestea. Ceva mai târziu, slăvitul fiu al satului, Mircea Moldovan, care locuiește în Soroca, a scris o carte autobiografică – „Drumul vieții”. El, fiind inginer constructor de drumuri, a construit mai multe autostrăzi în Moldova, a ctitorit și o biserică în ținutul Sorocii, n-a uitat drumul spre satul natal. Mircea Moldovan a îmbinat reușit cercetarea arborelui genealogic al neamului său cu istoria Berestei, citând unele documente din arhive. Intenționează să se ocupe mai profund de istoria Berestei Radu Cociurca, starostele satului, și fiul său, Alexandru, ambii istorici de profesie.
Această vatră românească din Țara de Sus a Moldovei, atestată cu un an înainte de urcarea pe tron a legendarului voievod Ștefan cel Mare are o denumire slavă. Berestea provine de la ulm („berest” în limba slavă) – copac foarte răspândit prin aceste locuri.
În documentele unui recensământ de la finele secolului al XVIII-lea satul Berestea este prezentat cu o sută și ceva de locuitori, cele mai răspândite nume de familie fiind Tomuleț, Codreanu, Moldovan, Steț, Bocancea. Se știe că în 1735 a fost construită biserica din lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Aici, de-a lungul veacurilor și până la mijlocul anilor 90 ai secolului al XX-lea, când a fost ridicat noul locaș de închinare, erau botezați fiii și fiicele satului, tinerii se cununau, erau oficiate și alte ritualuri creștinești. În iarna anului 1838, preotul din Berestea a fost invitat la Cristinești, satul vecin, pentru a-l boteza pe viitorul scriitor enciclopedist român, Bogdan Petriceicu Hașdeu.
Învățământul din Berestea datează din anul 1882. Copiii învățau pe la casele gospodarilor, fiindcă lipsea o clădire specială. În perioada interbelică, în anul 1938, a început construcția școlii cu două săli de clasă. Ea a fost dată în exploatare în 1940. Abia în 1971 a fost deschisă noua școală cu două etaje. Mai târziu, în centrul satului a fost ridicată și clădirea cu două etaje a grădiniței de copii și începută construcția unei noi case de cultură. Dar au sosit timpuri grele, a fost desființată gospodăria agricolă colectivă și lucrările pe șantier s-au oprit. Peste câțiva ani, când s-a spulberat orice speranță că ele vor fi reluate, au apărut din nou constructorii, dar pentru a demola pereții.
În schimb, constructorii particulari au și acum de lucru. Gospodarii din sat, dar mai ales tinerii, muncind peste hotare, nu-și pierd speranța că vor reveni la locurile natale. De aceea apar noi și frumoase case pe vatra satului. Din cauza migrațiilor brațelor de muncă a scăzut numărul elevilor la școala din Berestea. Pentru a salva situația învățământului, Gimnaziul din Berestea a devenit filială a Liceului din satul vecin Dinăuți.
Să credem că este o soluție temporară și vremurile se vor schimba spre bine, odată cu instaurarea păcii. Berestea iarăși își va aduna fiii și fiicele la cea mai mare sărbătoare a satului – hramul bisericii Adormirea Maicii Domnului. Acest praznic creștin mai este numit și „Paștele verii”.
Prin a sa Adormire Sfânta Fecioară
Bob de veșnicie în suflet ne-a adus.
Eternă clipă în asfințit de vară
Din frumusețile de fire mai presus.
Satul meu se-nchină la a ei icoană,
Din Ghetsimani venit-a înger păzitor,
Care-i pune încet, nevăzut pe rană
Cuvânt de început, rostit de Creator.
În Paștele verii satul reînvie
Cu ființa pâinii din rodul cel bogat.
Murmură întruna din adânc de glie
Cristalina apă care ne-a botezat.
Cu pecetea vetrei toți pornim în lume,
Cu foșnet ne petrece ulmul secular,
Frunza-i oscilează cu al nostru nume
De-l scutură Clio – o face în zadar.
E un univers menitul loc sub soare,
E un vis din Paradisul imaginar.
Stăpâna noastră de viață începătoare,
Însoțește-ne-o pân’ la ultimul hotar.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com