Satul Oprişeni, deşi e mai tânăr cu zece ani decât Cernăuţiul, dar şi el e încărcat de istorie. Şi marea fericire a acestui sat hlibocean constă în aceea că are cine o scrie. Slăvitul fiu al acestei localităţi, Dumitru Covalciuc, renumitul om de litere, pune la cale editarea volumului trei al monografiei satului. Este un caz fără precedent în cercetările istorico-etnografice din ţinutul nostru bucovinean. De asemenea, este un caz rar când elevii dintr-o şcoală sătească sunt antrenaţi la săpături arheologice. A pornit această practică de când a venit să lucreze la şcoală tânărul profesor de istorie, Nicolae Bodnariuc, actualmente directorul acestei instituţii de învăţământ. Cu sârguinţa domniei sale la Oprişeni a fost creat un Muzeu de istorie al satului cu expoziţii foarte preţioase. între acestea sunt şi monede de pe timpul lui Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare. Oprişenenii mai ştiu că prin aceste locuri a trecut triumfător pe calul său alb viteazul domn al Moldovei, Ştefan cel Mare, când s-a dat vestita bătălie de la Codrii Cosminului la 1497. Locuitorii satului, români mândri şi sufletişti, ţin în mod deosebit la două lucruri sfinte — la limba şi istoria neamului.
Examen la română pentru întregul sat
Au sosit timpurile când oamenii trebuie să demonstreze că preţuiesc, păstrează şi îşi apără limba în care vorbesc. Şi locuitorii satului Oprişeni nu fac excepţie.
— Reforma în învăţământ, care este propusă, trezeşte unele nedumeriri în limba și istoria neamului privinţa limbii materne, subliniază domnul director. Proiectul pentru clasele a X-XI-a, propus de Minister, are şi plusuri, dar ne indignează faptul că este scoasă limba maternă sau limbile minorităţilor naţionale din lista obiectelor invariative. In programele de profil ea este propusă — cu cinci ore pe săptămână, adică în cazul dacă şcoala îşi alege profilul de filologie română. În ultimul timp părinţii doresc în mod deosebit ca odraslele lor să cunoască bine limba de stat şi să înveţe la şcoli înalte din Ucraina. Însă, după cum neam convins, cunoaşterea bine a limbii materne nu constituie pentru ei o piedică. Depinde mult de dorinţa copiilor de a învăţa.
Domnul director, Nicolae Bodnariuc, referindu-se la proiectulmodel cu obiecte invariative şi variative, propus de Minister pentru a fi discutat, a accentuat că pedagogii din Oprişeni au făcut o propunere unanimă: în şcolile cu predarea în limba română limba şi literatura română trebuie să figureze printre obiectele invariative, adică obligatorii.
— Dacă ceea ce propune Ministerul învăţământului va fi aprobat, în continuare multe vor depinde de administraţia şcolii, de colectivul pedagogic şi de comitetul părintesc. Doar cuvântul lor este ponderabil, hotărâtor la alegerea profilului. Sper ca Ministerul să ne meargă în întâmpinare şi să lase obiectele limba şi literatura română (limbile minorităţilor naţionale) în partea invariativă a programei şcolare.
„Ascultând-o pe Maria Tănase în Kamceatka, pe ţărmul oceanului…”
Satul Oprişeni figurează în unele acte scrise în cancelaria voievodului Ştefan cel Mare şi locuitorii lui tind să înveşnicească acest fapt istoric prin ridicarea monumentului „atletului lui Hristos” (aşa a fost caracterizat neînfricatul apărător al Moldovei şi al întregii ortodoxii). Până în aprilie, anul curent, monumentul urmează să fie inaugurat pe vatra veche a satului, pe ulicioara care poartă numele slăvitului domn. Toate lucră rile simt finanţate de fermierul din localitate, dl Ilie Bezuşco. Locul ales e chiar în vecinătatea casei sale
— E iui vis al meu mai vechi şi iată că va fi realizat. Cu ani în urmă am fost împreună cu soţia la nişte rude din judeţul Suceava. Ele ne-au purtat pe la frumoasele mănăstiri din sudul Bucovinei. Am fost şi la Putna, m-am închinat mormântului lui Ştefan cel Mare şi m-am jurat: „Doamne, dă-mi sănătate şi putere ca să-i ridic lui Ştefan cel Mare iui monument la mine în sat”. Şi de fiecare dată când aud numele lui Ştefan cel Mare parcă mi se umple sufletul de lumină.
Coleg de clasă cu scriitorul Dumitru Covalciuc, dl Ilie Bezuşco, de asemenea, manifestă o dragoste deosebită faţă de zestrea spirituală a neamului românesc.
— Am avut o viaţă grea. Mama a murit când eram mic de tot, iar tata a fost deportat de regimul totalitar. Am fost dat la o casă de copii din raionul Storojineţ. Când s-a întors tata „din siberii”, ne-a adunat pe toţi fraţii împreună. Eram mic, tata mă ţinea în braţe şi nu înţelegeam de ce pe barba lui mare i se preling lacrimi. Până atunci ştiam că numai copiii plâng…
Gazda, Ilie Bezuşco, în vârstă de 70 de ani, ne povesteşte toate acestea cu lacrimi în ochi.
— Soarta ne-a împrăştiat prin lume. Un frate de-al meu a nimerit tocmai în Kamceatka. Era militar. Am plecat la el în ospeţie şi într-o duminică mi-a dat automobilul lui şi am luat nişte casete cu cântecele celebrei Maria Tănase şi m-am oprit pe ţărmul oceanului. Priveam în zările de la capătul lumii şi ascultam muzică românească. La un moment dat m-am pomenit lângă mine cu o familie — soţul, soţia şi fiica lor. Bărbatul mă întrebă: „înţelegi cuvintele acestui cântec?”. „Desigur că le înţeleg”. „Dar de unde eşti?” — se interesă el. „Din regiunea Cernăuţi”, îi răspunsesem. „Nu cumva eşti român?”. „Da, simt român”. Şi am început să vorbim româneşte. El îmi propunea o sută de ruble, bani grei pe atunci, pentru casetele mele. I le-am dăruit, căci m-a uimit faptul că în aceste străinătăţi nu şi-a uitat limba maternă.
Domnul Ilie Bezuşco este constructor de specialitate. Faptul că lucrează „moşia satului” este un îndemn al firii sale de gospodar. în viaţa lui a ridicat mai multe edificii, a săpat o fântână în curtea şcolii din sat, iar cununa acestei munci va fi monumentul lui Ştefan cel Mare cu o bisericuţă alături. „Meşterul Manole” de la Oprişeni — Ilie Bezuşco, împreună cu soţia sa, Ana, au adunat bani din pensie pentru monumentul lui Ştefan cel Mare. Ei aşteaptă să se desprimăvăreze şi să încheie lucrările, ca la 12 aprilie, în ziua urcării pe tronul Moldovei a lui Ştefan cel Mare, să fie inaugurat monumentul Voievodului la Oprişeni.
Acest vis îl costă pe domnul Ilie Bezuşco 200 mii de grivne. Dar ce nu face un adevărat român pentru neamul său?!
Romeo CRĂCIUN & Vasile CARLAŞCIUC