La 12 februarie 1856 juristul şi omul politic român, Vasile Boerescu, a adresat un memoriu ministrului de externe al Franței, Alexandre Walewski, în care pleda pentru constituirea unui stat național românesc independent sub garanția celor șapte mari puteri.
Juristul și politicianul Vasile Boerescu este cel care a propus și a susținut, la București, dubla alegere a lui Cuza, pentru Unirea Principatelor. Vasile Boerescu este și unul dintre părinţii Constituţiei de la 1866, care a consacrat utilizarea numelui oficial de România în locul celui de Principatele Unite. Tot el este cel care l-a provocat pe Kogălniceanu să vorbească fără rețineri despre independența de facto a României în 1877, moment urmat de proclamarea Independenței.
Numele lui Vasile Boerescu nu poate lipsi din nicio discuție serioasă despre Unirea Principatelor fiindcă această mare realizare a istoriei românești s-a petrecut, într-o bună măsură, și datorită lui.
Când vorbim despre unire, rostim, de obicei, numele lui Alexandru Ioan Cuza, pe cel al lui Mihail Kogălniceanu şi eventual, numele unor paşoptişti. Foarte puţini ştiu însă că juristul, politicianul şi ziarist Vasile Boerescu a fost persoana care a jucat un rol-cheie în soluţia Unirii de la 1859.
Născut la Bucureşti în 1830, Vasile Boerescu s-a remarcat pentru prima dată, ca elev de liceu, în timpul Revoluţiei de la 1848. A luat parte la revoluţie şi, după înăbuşirea acesteia, a fost arestat. Motivele arestării era semnarea a două articole incisive, de către tânărul Vasile Boerescu, publicate în ziarul „Pruncul român”. A fost eliberat după câteva luni de detenţie şi a putut să îşi reia studiile. A absolvit colegiul în anul 1850, iar după o perioadă de pregătire la Școala de Drept din București, a plecat la Paris, unde obține licența în anul 1855 și doctoratul în științe juridice în 1857. În perioada petrecută în Franța, Vasile Boerescu a militat pentru drepturile politice ale Țărilor Române și pentru unirea acestora sub un principe străin. La 12 februarie 1856, Boerescu înainta către guvernul francez un memoriu prin care promova solide argumente în favoarea formării unui stat național al românilor, cu o politică de sine stătătoare și o existență garantată de către puterile europene ale vremii.
În 1857, după reîntoarcerea în țară, este numit profesor de drept comercial la Colegiul Sfântul Sava, iar din 1859 este profesor la Facultatea de Drept din București. Vasile Boerescu a fost ales deputat în Adunarea Electivă, cea care, în conformitate cu Convenţia de la Paris, trebuia să aleagă un domnitor al Valahiei. În această calitate, Vasile Boerescu a dat dovadă de geniu politic.
Ideea alegerii lui Cuza a fost menţionată prima oară în noaptea de 23 ianuarie, la o întâlnire a membrilor Partidei Naţionale. Atunci Vasile Boerescu a avansat surprinzătoarea propunere a alegerii lui Alexandru Ioan Cuza drept conducător al Munteniei. Boerescu și-a pus colegii din adunarea electivă să facă chiar jurăminte că îl vor vota în unanimitate pe Cuza, ceea ce aceștia au și făcut când au revenit la lucrări. Toate cele 64 de buletine aveau să poarte numele lui Cuza, unele având chiar şi urări adresate domnitorului: „spre mărirea patriei”, „spre fericirea românilor”. În şedinţa Adunării Elective a Munteniei, de pe 24 Ianuarie 1959, prezidate de mitropolitul ortodox al Ungrovlahiei, Nifon, deputatul Vasile Boerescu se adresează colegilor săi cu următoarele cuvinte: „Pentru ce suntem împărţiţi în două câmpuri? Pentru ce ne numim noi şi voi? Ori nu suntem toţi români? Ori nu avem toţi aceeaşi patrie? De ce să nu zicem noi, românii?”. „A ne uni asupra principiului Unirii este a ne uni asupra persoanei ce reprezintă acest principiu. Astă persoană este Alexandru Ioan Cuza, Domnul Moldovei! Să ne unim ca fraţi asupra acestui nume şi posteritatea ne va binecuvânta şi conştiinţa noastră va fi împăcată că ne-am împlinit o dorinţă sfântă”, a spus el atunci în fața Adunării. Vasile Boerescu și-a argumentat propunerea prin faptul că doar astfel vor fi depăşite dezbinarea şi ura politică existente în cadrul Adunării de la Bucureşti. Vasile Boerescu a fost inspirat şi a argumentat juridic dubla alegere invocând modelul reprezentat de Suedia şi de Norvegia, care aveau acelaşi monarh. Propunerea sa a fost votată şi astfel, românii au eludat ingenios și cu curaj voinţa Marilor Puteri, care doreau să impună domnitori separaţi la Iaşi şi la Bucureşti. Vasile Boerescu face acum oficial propunerea ca Alexandru Ioan Cuza, proaspăt alesul domnitor al Moldovei, să fie ales conducător al statului muntean.
În martie 1871 devine rector al Universității din București, iar în octombrie 1873 este numit decan al Facultății de Drept.
Vasile Boerescu nu a fost doar un om politic original şi curajos, ci şi unul dintre cei mai importanţi intelectuali români. A fost avocat, ziarist, jurist, traducător și om politic, remarcându-se prin talentul său oratoric. Vasile Boerescu a făcut parte şi din diferite guverne, atât sub Alexandru Ioan Cuza, cât şi sub Carol I. A fost director al Eforiei Şcolilor, ministru al Justiţiei, ministru al Afacerilor Străine şi ministru al Cultelor şi al Instrucţiunii Publice.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com