La 18 martie 1906, Traian Vuia a realizat la Paris primul zbor autopropulsat din lume, cu un aparat mai greu decât aerul. El a fost un inventator român, pionier al aviaţiei mondiale. Dintre primii inventatori români din domeniu, Traian Vuia, s-a bucurat de recunoașterea rezultatelor activităţii sale, chiar dacă multă vreme prioritatea în realizarea zborului mecanic i-a fost atribuită brazilianului Alberto Santos-Dumont (1873-1932).
Traian Vuia s-a născut la 17 august 1872, în localitatea Bujoru, Caraş-Severin, pe atunci în Austro-Ungaria. Studiile secundare le-a efectuat la Liceul de stat din Lugoj, iar în 1892 a susţinut examenul de bacalaureat. Pleacă la Budapesta pentru a-şi continua studiile. Aici a studiat la Şcoala Politehnică (1892) şi la Facultatea de Drept, unde a şi obţinut doctoratul în ştiinţe juridice, după ce a susţinut lucrarea cu titlul Militarism şi industrialism, regimul de statu şi de contractu (1901). Din cauza dificultăţilor financiare nu a absolvit Şcoala Politehnică.
Dorința lui Traian Vuia de a realiza aeroplanul-automobil l-a îndemnat sa plece la Paris, la începutul lunii iulie 1902, având cu el planurile şi macheta acestui aparat de zbor. Inventatorul român a înaintat Academiei de Științe din Paris un memoriu, în februarie 1903, întitulat „Proiect de aeroplan-automobil, prin care demonstra posibilitatea realizării zborului cu o maşină mai grea decât aerul”, însă proiectul a fost considerat o himeră. Totuşi, la 17 august 1903 obţine brevetul de invenţie. A fost nevoit să-şi echipeze micul monoplan (aeroplanul «Vuia 1″), pe care a început să-l construiască în Franţa în 1903, cu multe inovaţii. Lucrurile au avansat încet din cauza lipsei banilor. Neputându-şi permite să achiziţioneze un motor ultrauşor, Traian Vuia inventă un motor cu acid carbonic comprimat, mai simplu şi puțin costisitor, însă timpul lui de funcţionare era de aproximativ trei minute. În anul 1905 aeroplanul a fost gata. Aparatul de zbor avea aripile repliabile, asemenea unui evantai. Întreaga construcţie era metalică, din tuburi de oţel, îmbinate prin manşoane, iar aripa era din pânză de in impregnată. Spre deosebire de celelalte aparate contemporane, care foloseau doua elice contrarotative, aeroplanul lui Traian Vuia avea o singură elice.
La încercările din 18 martie 1906, aeroplanul, propulsat de propriul motor, după ce a rulat aproximativ 50 metri pe sol, s-a ridicat la înălțimea de un metru şi a parcurs aproximativ 12 metri în aer. Multe ziare din Franţa, Statele Unite şi Marea Britanie au scris despre primul om care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul, echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie şi aterizare.
Prin perfecţionarea primului model, s-a obţinut aeroplanul „Vuia 1 bis”. Traian Vuia a continuat să studieze zborul vertical şi a construit, în 1918 şi 1922, două elicoptere, în colaborare cu Marcel Yvonneau. Având în minte realizarea unui motor de avion cât mai bun, Vuia a reuşit să inventeze generatorul de abur cu combustie internă şi ardere catalitică. Prin încercările repetate de a construi generatoare de abur de foarte înaltă presiune, Vuia a pus bazele tehnologiei folosite ulterior la centralele termice care utilizează cicluri complexe de presiune foarte înaltă.
Din iniţiativa lui Traian Vuia, la 30 aprilie 1918, a fost constituit la Paris „Comitetul Naţional al Românilor din Transilvania”, o organizaţie care milita pentru unirea Ardealului cu România. Comitetul a editat şi o revistă, „La Transylvanie”, la care a colaborat şi Traian Vuia cu mai multe articole. Vuia a publicat articole, pe aceeași temă şi în revista „La nation tchèque”. A fost însă foarte critic asupra modului în care s-a înfăptuit unirea Ardealului cu Transilvania, considerând o mare greșeală lipsa negocierii unirii provinciei cu Regatul Român, care să fi apărat interesele ardelenilor şi să fi permis cu timpul o „occidentalizare” a României şi nu vice-versa, o „balcanizare” a Transilvaniei. În timpul celui de-al doilea război mondial Vuia a făcut parte din mişcarea de rezistenţă din Franţa şi a fost ales preşedinte al primului comitet legal al „Frontului Naţional Român”, unde a depus o muncă asiduă şi a publicat o serie de articole în „La Roumanie Libre”.
Traian Vuia a fost ales membru de onoare al Academiei Române în mai 1946. S-a stins din viață la 2 septembrie 1950, la București. Este înmormântat la cimitirul Bellu. Astăzi Aeroportul Internaţional Timişoara din România îi poartă numele.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com