La 23 februarie 1633 Înalta Poartă îl recunoaște pe Matei Basarab, domn al Țării Românești. Matei Basarab (1580-1654) a fost domnul Țării Românești între 1632 și 1654. Domnia i-a fost marcată de confruntări cu Vasile Lupu, domnul Moldovei. Pe plan cultural, Matei Basarab a ctitorit și a refăcut o seamă de lăcașuri de cult.
Matei Basarab s-a născut în anul 1588. Fiu al lui Danciu din Brâncoveni, mare vornic, Matei Basarab făcea parte din rândurile boierilor olteni de la Brâncoveni, sat oltenesc în jurul căruia s-a format vastul domeniu al Brâncovenilor, și descindea din cea mai influentă familie – Craiovești, care dăduse în scaunul țării pe Neagoe Basarab (1512 – 1521). De aceea, Matei Basarab se va socoti nepotul lui Neagoe Basarab și, la fel ca acesta, își va lua patronimicul familiei domnitoare în Țara Românească, ,,Basarabii”, și va aspira la domnia țării. S-a căsătorit cu Elina, fiica lui Radu Năsturel, postelnicul din Herăști, și a doamnei de bun neam Despina, care făcea parte din casa lui Mihai Viteazul. Fratele Elinei, Udriște Năsturel, a fost cel mai de seamă învățat al epocii lui Matei Basarab. Însăși Elina sprijină activitatea culturală în calitate de ,,patroană literară”, expresia lui Nicolae Iorga.
Matei Basarab se dovedește de tânăr fire energică și ocupă dregătorii însemnate: postelnic (până în 1608), paharnic (până în 1628), apoi mare agă (comandantul dorobanților), al doilea în grad după marele spătar. Mișcarea antigrecească favorizează ascensiunea spre domnie a lui Matei Basarab. Tomșa era însă sprijinit de Poartă. Matei Basarab pleacă împreună cu boierii răzvrătiți în Transilvania, unde stabilește relații durabile cu principele Gheorghe Rakoczi I în scopul regrupării forțelor și alungării lui Tomșa. Dar boierii nu-l ascultă și se întorc în țară nepregătiți și sunt înfrânți în ,,Sensul Bucureștilor” (21 august 1631). Matei Basarab se întoarce în fruntea boierilor rămași credincioși abia după ce Poarta hotărăște înlocuirea lui Tomșa. Matei Basarab conduce lupta împotriva lui Radu Iliaș, care era susținut de boierimea greacă și îl înfrânge pe acesta în bătălia de la Plumbuita.
În cei 22 de ani de domnie, Matei Basarab reușește să confere țării prosperitate economică, independență politică, afirmarea culturii românești în țară și peste hotare. Ultimul an de domnie coincide cu un eveniment dramatic: seimenii și dorobanții (lefegiii domnești), cărora nu li se plătiseră soldele, s-au răsculat, tulburându-l pe bătrânul domnitor. Matei Basarab se sfârșește de inimă rea (9 aprilie 1654) și e înmormântat la Biserica Domnească din Târgoviște, iar, mai târziu, va fi reînhumat la Mânăstirea Arnota.
Nu de mică însemnătate este activitatea lui Matei Basarab ca urmaș al lui Mihai Viteazul, reeditând eforturile de unire a românilor. Modalitatea a fost însă alta: închegarea unui sistem de alianțe cu principii Transilvaniei (Gheorghe Rakoczy I și II), cu care a încheiat tratate de alianță, și cu domnul Moldovei, Vasile Lupu. Aici intervine politica nefastă a lui Vasile Lupu, care voia tronul Țării Românești pentru fiul său, Ioan Lupu, ciocnirile armate și biruințele lui Matei Basarab, în special cea finală, de la Finta (1652).
Matei Basarab a fost cel mai mare ctitor bisericesc al neamului nostru. Numărul așezămintelor sale, 45 de biserici, cât și la celor care s-au bucurat de dărnicia sa este impresionant. Mare prin numărul ctitoriilor, Matei Basarab rămâne însemnat și prin calitatea construcțiilor. Și în acest domeniu, domnitorul apare ca un restaurator, deoarece este continuat arhitectonic vechiul stil muntenesc, readaptat unei epoci distincte pe toate planurile. Frumoase și pline de rafinament artistic, ctitoriile sale reprezintă o pagină de zestre arhitectonică pentru poporul român.
Dătător de legi și datini, păstrător și continuator de tradiții, reformator și unificator, cel mai mare ctitor al poporului român în epoca medievală, Matei Basarab conferă vremii sale aura (așa cum exprima Mihai Eminescu) de ,,cea mai națională epocă din istoria noastră”.
Domnitor al Ţării Româneşti în secolul XVII, sprijinitor al ortodoxiei, protector al artelor şi apărător aprig al pământului românesc. Toate aceste atribute îl înscriu pe Matei Basarab, născut în localitatea olteană Brâncoveni, în galeria marilor personalităţi româneşti.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com