La 7 aprilie 1954, la Leova din Basarabia s-a născut Ion Aldea-Teodorovici, compozitor și cântăreț român.
Într-un interviu, fiind întrebat de unde vine Ion Aldea-Teodorovici, vestitul artist a răspuns: „Dacă să vorbim concret, vin dintr-o familie de slujbași, taică-meu – învățător de cânt într-o școală medie din orășelul Leova, maică-mea – medic-ginecolog. Dar dacă e să vorbim de unde vine compozitorul Ion Aldea-Teodorovici… în primul rând de la taică-meu care din frageda copilărie m-a educat, pur și simplu, că trebuie să fiu muzician, fiindcă el, probabil, își dădea seama că aveam calitățile pe care trebuie să le aibă un muzician. Probabil, e și firesc, fiindcă și maică-mea cânta foarte bine, avea o voce foarte frumoasă. Dar taică-meu, venind din muzica bisericească, a fost preot câțiva ani, dar gonit de soartă cu problemele care erau prin anii 40-50 a trebuit să se retragă din biserică, să-și ascundă în sine credința în Dumnezeu, care îi dă omului putere să supraviețuiască, și să devină, pur și simplu, un artist, ca să nu fie gonit de nimeni. În felul acesta, trecând de la biserică la artă a devenit cântăreț, a cântat mulți ani la capela „Doina”, împreună cu Gheorghe Eșanu au fost colegi, prieteni. E probabil unicul, care îl mai știe pe taică-meu. Dar apoi fiind căsătorit cu maică-mea, s-a întors acasă și s-a oprit cu traiul în orașul Leova unde conducea corul școlii, după câte țin eu minte, la școala nr.2. De la el pornesc eu ca muzician”.
La îndemnul tatălui său, Cristofor Teodorovici, Ion, la vârsta de cinci ani, a început să studieze vioara şi pianul. Fratele său, Petre Teodorovici, devenit şi el compozitor, a crescut mai mult în casa bunicilor, iar Ion a fost mai mult „băiatul tatei”. La numai zece ani, Ion a rămas fără tată. Mama sa îl aduce la Chişinău la Şcoala de Muzică „Eugeniu Coca” (astăzi Liceul de Muzică „Ciprian Porumbescu”), unde Ion studiază clarinetul, în 1969, se înscrie la Școala medie de muzică din Tiraspol, unde studiază saxofonul şi pe care o absolveşte în 1973.
După serviciul militar, în perioada 1975-1981 Ion Aldea-Teodorovici a studiat la Conservatorul „G. Musicescu” din Chişinău, a activat în cadrul formației de muzică ușoară „Contemporanul”, condusă de compozitorul Mihai Drăgan. Aici se produce în calitate de instrumentist, compozitor şi solist. Tot în aceşti ani, lansează piesa „Seară albastră”, a cărei paternitate a fost disputată un timp între el şi fratele său Petre Teodorovici, cu care semnase anterior câteva piese comune, începând cu această piesă, compozitorul a cunoscut succesul.
Ion și Doina s-au cunoscut prin intermediul poetului Grigore Vieru, iar în anul 1981, cei doi cântăreţi s-au căsătorit. În 1991, Ion și Doina Teodorovici au câștigat premiul presei la Festivalul Național de Muzică Ușoară de la Mamaia. În 1992, aceștia au fost protagoniștii filmului „Dragostea ce mișcă sori și stele” și în același an au fost delegați la Festivalul „Cerbul de aur” de la Brașov, stabilind o tot mai strânsă colaborare cu frații români.
La 27 august 1991, cei doi artişti basarabeni au cântat pentru suveranitate şi independenţă în cadrul Marii Adunări Naţionale, iar mai târziu, în cadrul Festivalului de la Mamaia al aceluiaş an, Doina Teodorovici a exclamat: „vin aici direct din Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, să vă aduc salutul libertăţii noastre”. Mișcarea pe care au creat-o, numită renaștere națională, i-a motivat să creeze și să dea naștere unor simboluri care vor dăinui, dăruind națiunii cântece de un profund patriotism: „Suveranitate”, „Eminescu”, „Sfântă ni-i casa”, și altele. Ion și Doina Teodorovici nu s-au mulțumit să stea doar pe marginea luptelor de regăsire și unificare, ci au urcat pe baricade, cântând în fața luptătorilor din războiul de pe Nistru împreună cu poetul Grigore Vieru. În legătură cu evenimentele care au precedat moartea lor, unul dintre cei mai buni prieteni ai cuplului Teodorovici, scriitorul Grigore Vieru, a declarat: „În ultima vreme, Doina şi Ion îmi povesteau că, nopţile, erau ameninţaţi prin telefon cu moartea. Mi-au arătat şi nişte scrisori cu un conţinut ameninţător. Sunt lucruri care mă fac să cred că accidentul a fost unul gândit din timp”.
Împreună cu soția sa a militat pentru reunirea Basarabiei cu România, a optat pentru revenirea la limba română și grafia latină. Soții Ion și Doina Aldea-Teodorovici sunt primii care în anii 90 au cântat despre limba română şi Eminescu. În noaptea de 29/30 octombrie 1992, la orele 2.30, mașina în care se deplasau Ion și Doina Aldea-Teodorovici spre Chișinău a intrat într-un copac în apropierea localității Coşereni, la 49 de kilometri de Bucureşti. În mașină se aflau patru persoane, șoferul și însoțitorul au scăpat fără nici o zgârietură în timp ce Ion și Doina, aflați pe bancheta din spate, au fost striviți între greutatea mașinii și copacii de pe marginea drumului. Moartea celor doi a fost percepută la data respectivă ca o tragedie națională.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com